How he turned my whole world upside down

Era ceva gen octombrie, anul trecut. Eram in tramvai cu o colega de la alta clasa. La un moment dat ea a salutat un tip. Privirea mea si a lui s-au intalnit pentru o fractiune de secunda, indeajuns insa incat sa ii observ imbracaminte in detaliu. Avea un tricou, nu mai stiu sigur daca rosu inchis sau albastru inchis, cu doua sau trei dungi orizontale in partea de jos si blugi gri. M-a impresionat, intr-adevar, insa nu indeajuns de mult sa il retin. Avea capul cam mare, ce-i drept.

Intamplarea a facut ca in ianuarie sa il reintalnesc, cand am facut pregatire pentru olimpiada la engleza la el in clasa (olimpiada la care am luat jalnicul rezultat de 70 de puncte din 100). Asa am avut o ora intreaga sa il analizez din cap pana in picioare. Apoi mi-am amintit ca in primele zile de scoala, Amalia, care ulterior a devenit una din prietenele mele cele mai bune, ma tot batea la cap, ca a invatat cu el in scoala, ca i-a vazut pectoralii sau abdomenul pentru ca a tras o data cu ochiul in vestiarul baietilor(sau ceva de genu asta.nu imi aduc aminte bine).
Tot cu ajutorul Amaliei, am aflat id-ul lui si prin intermediul psihologiei inverse, m-a determinat sa ii dau add, pe 27 ianuarie. Cine ar fi crezut ca, peste ceva timp, el o va placea tocmai pe ea, pe una din prietenele mele?
Prima noastra conversatie, fata in fata, a fost tot in tramvai, undeva prin primavara. Imi aduc aminte ca ma tineam foarte strans de bara, pentru ca picioarele nu ma mai ascultau, iar vocea imi tremura ingrozitor. A fost de treaba. A doua zi iar ne-am intalnit.
La un moment dat, el era de serviciu cu un coleg al lui, pe care Cristina il adora. Asa ca, dupa ce ne-am rugat vreo jumatate de ora de Cristina sa mergem la ei, am fost(trebe sa spun ca nici eu nu am vrut sa merg, dar mai mult am facut-o pentru ea). Eram doua indragostite, care ne dusesem sa intrebam 'daca profa de info e in scoala'[;))]. Evident am stat de vorba si chiar incepeam sa ne intelegem, si eu cu el si Cristina cu tipul.
Inainte de vacanta, i-am dat o bratara facuta de mine, drept amintire pe timpul vacantei. Chiar cand ma bucuram ca nu m-a pus sa i-o leg la mana, il si aud ' Dude, ajuta-ma si pe mine' [vocea lui era chiar adorabila]. Mainile imi tremurau in asa hal incat ajunsesem sa mi le sprijin de mainile lui, doar ca sa nu se vada cat de mult tremurau.
Prima zi de clasa a zecea. Inima imi era cat un purice in timp ce mergeam cu sufletul la gura spre scoala. 'Oare s-a schimbat?' era intrebarea ce ma obseda. 'Oare ma va privi altfel?'. Timpul trecea si el nu mai venea. Eu ma uitam din secunda in secunda spre poarta, asteptand parca sa ii vad parul ravasit si urechile putin clapauge, mersul topait...si sa ii aud vocea schelalaita...
Dar o colega ne-a zis de ce nu mai venea. 'S-a mutat'.
Si din momentul ala, am inceput sa uit de el. Ma resemnasem. Pana intr-o luni de octombrie cred, cand fetele mi-au spus ca el o place pe Amalia. Ma intrebam de ce ea, care nu a facut nimic, a reusit sa ii capteze atentia, si eu, care am facut tot posibilul...
Punctul culminant a fost cand el m-a intrebat pe mess daca poate sa iasa cu ea. Ceea ce a durut. A durut chiar mai rau decat atunci cand l-am vazut sarutandu-se cu prietena lui.
Cand credeam ca totul s-a terminat, l-am reintalnit, de doua ori in decurs de patru zile. De ce mi-a mai iesit in cale, acum cand totul e pierdut?
So, this is it. Iata-ma, dupa un an fara cateva zile, still confused, inca nestiind ce sa fac.
Mesaj pentru el : you really turned my whole world upside down.

And yes, I hate you.

Dupa aproape un an, putin imi mai pasa de el. Stiu sigur. Acum am pe cine sa iubesc.