azi am fost la cofetarie.












happy?

Is this fashion?!?

Zilele trecute a venit pe la mine unchiul meu, Dan. Il stii pe Dan. Nenea ala alcoolic care m-a intrebat daca sunt lesbiana. Si m-a obligat sa ma trezesc la 8 dimineata [SAMBATA!] sa merg cu el sa se tunda. Am ajuns la frizer si a trebuit sa asteptam. Si am asteptat. Si am asteptat. Pana, intr-un final, tipul ala frizer cu vocea prea subtire pentru gusturile mele si probabil al multor fete l-a invitat pe scaun.
Si cat am asteptat sa il tunda pe unchiu meu [ceea ce nu prea i-a iesit calumea], am zarit un teanc de reviste. Am luat prima revista. ELLE. For men. Habar nu aveam ca exista si varianta pentru barbati. Bogdan Lobont cu blugi stramti pe coperta. Ma rog. Am deschis revista si am inceput sa rasfoiesc. Multi tipi imbracati cu haine de fitze [gen ghete de 1300 ron si curea de 450 ron]. Multe reclame la parfumuri. Unde imaginea parfumului se mai intampla sa fie cate un tip bun, cu par pe piept [termina, nu fii gelos, stii ca pe tine te iubesc].
Fiind o revista mondena, avea si rubrica fashion.Tipi pe catwalk, defiland in colanti verzi si geci mov. Si pantofi maro. Fara sosete. Si colantii erau din latex. Am uitat sa spun ca aveau si geanta. Sau poseta? Si esarfa.
Nu inteleg moda. Ok. La noi, fetele, parca-parca as mai accepta asa ceva. Dar nu concep ca un tip sa poarte colanti din latex si esarfa. Se mai poate numi ala barbat?
Take this dude, for example. Mi-au trebuit doua minute sa descifrez daca e fata sau baiat. Ba ca Rares zicea ca e fata [Uita-te la buzele 'ei' ], ba ca eu ziceam ca e baiat [Si domnuuu Gadea are buzele asa]. Intr-un final am decis. E barbat.
E barbat? Faptul ca poarta pantaloni nu il face barbat deloc. Nici baiat. Sau baietel. Si eu am pantaloni. Si nu-s barbat. As far as I know. Nu-s nici baiat, nici baietel. Dar nici tipul nu este. Stii, daca eu m-as duce la scoala cu o bluza gri, blugi albastri, bashcheti rosii, geanta roz, m-as simti aiurea ca deja as avea patru culori pe mine.
Oare domnul John Galliano a gandit cand a creat hainele astea. [Mai traieste John Galliano?] Sau ar trebui sa spun a 'creat'? Ma rog. E un spirit liber? Probabil. Creeaza chestii extravagante? Tot ce se poate.
Dar totusi, de cand extravaganta a devenit ceva fashionable? Inteleg ca este, pana la un anumit punct, la moda sa fii extravagant. Eu sunt. Doar vin neasortata si in patru culori la scoala. Dar, cand extravagant inseamna, ca tip, sa porti latex verde fosforescent si poseta, nu cumva cineva exagereaza? Nu il mai poti numi barbat. Nu exprima forta si masculinitate. Ci emite raze verzi care lushe de la colantii lui.
Really. Lumea tampeste. Idealul meu de barbat nu va fi niciodata un tip cu o basca roz in care mai incap vreo trei alti pitziponci ca el si cu pantaloni ca fatza de masa a lu mamaie de la tara. Si sincera sa fiu, nu stiu cine ar putea sa placa un astfel de barbat.

Cautand o poza interesanta pentru a face un post despre muzica, am gasit asta :







Si am realizat cata dreptate are poza. Prietenia chiar inseamna asta.
Inseamna sa ti pierzi timpul aiurea, alaturi de cei care ti sunt atat de dragi. Inseamna sa stai pe capul lor sau noaptea la telefon, spunandu-i prietenei celei mai bune cat esti tu de fericita cu el. Inseamna sa stai treaza noaptea, incercand sa o calmezi pe prietena ta care se simte nasol. Inseamna sa imparti cu prietena ta ultimul biscuit pe care il ai. Sau sa te duci sa ii cumperi pastile de la farmacie.
Nu stiu daca pentru restul lumii, asta inseamna prietenia. Pentru mine inseamna.
Ce incerc eu de fapt sa spun este ca nu trebuie sa faci ceva special cand esti cu prietenii. Doar faptul ca esti cu ei este ceva special. Si eu sunt recunoscatoare pentru ca i am alaturi.


Evident, postul despre muzica pe care voiam sa il fac initial necesita amanare.