Cum am ajuns aici? E atat de greu, nu pot sa inteleg. Ne iubim atat de mult si totusi...
Si totusi. Nu inteleg de ce trebuie sa existe acest 'dar'. Dragostea noastra era simpla la un moment dat, nimic nu ne statea in cale, iti amintesti? Nu ne pasau conditiile, eram doar noi doi si stiam ca e bine.
Ce s-a schimbat? Oare asta a fost sa fie? De ce simt ca mai bine s-ar termina odata, decat sa ne chinuim asa? Acum doi ani as fi murit si pentru 5 minute cu tine, acum 5 minute impreuna sunt un iad cand ne certam.
Era frumos atunci, cand nimic nu conta. Contam doar eu, contai doar tu si asta era tot. Nu mai conta nimic din jur. Ma trezeam si zambeam ca stiam ca am pe cineva care ma iubeste. Acum, cand ar trebui sa fiu fericita pentru faptul ca iubirea dureaza, acum sunt mai trista.
Nu e cinstit, cand stai sa te gandesti, ca sunt altii care se iubesc mult mai putin si sunt fericiti. Nu ar trebui sa fie asa, nu este logic. Logic era ca noi doi sa fim impreuna pentru totdeauna si sa ne bucuram de iubirea iscata intre noi.
Poate nu suntem facuti sa fim impreuna. Ce am avut noi a fost o poveste frumoasa, care poate mai bine se termina acum, decat sa ne chinuim atatia ani de acum. Motivele sunt stupide de partea amandurora, dar intr-o iubire nu ar trebui sa existe. Daca la noi exista, poate ca asta nu a fost iubire.
Mi-e greu sa spun asta, evident, dar nu iti pot uita cuvintele. Poate ca ai pierdut multe lucruri in viata ta de cand suntem impreuna. Si poate ca si eu am pierdut, de ce nu? Atunci, daca noi regretam atat ce aveam inainte, poate e mai bine sa revenim la starea noastra anterioara, cea de dinainte sa ne iubim.
Nicio poveste de iubire nu e facuta sa dureze, asta e clar. Sunt unii mai norocosi, dar nu noi.