mama, da-mi drumul...

parca ieri te jucai cu copiii in fata blocului leapsa, sau baba oarba si cate si mai cate...radeai, te distrai cu prietenii, nu aveai nicio problema. nu iti pasa cu ce te imbraci maine, sau ca parul iti sta nasol, sau ca ti-a cazut un dinte. erai fericit.
si dintr-o data de trezesti un 'aproape adult' cu cosuri, cu probleme de greutate, cu crize de personalitate si mai este si indragostit. ai saptesprezece ani. to make it worse, ai tai nu te inteleg, nu iti dau destui bani, nu iti cumpara haine din plaza, chiar daca tu le spui ca toti prietenii tai poarta haine de la zara, nu te lasa afara destul, nu te lasa la munte cu prietenii.
din felul cum reactioneaza, intelegi ca trebe sa te comporti ca un adult, sa intelegi ca au probleme si sa incerci sa ii ajuti.
si acum vine partea nasoala. cand vrei de exemplu sa iti cauti o slujba,tipa la tine ca esti prea mic si cate si mai cate.
mama, de ce in situatii care, dupa parerea mea, iti convin tie, eu trebe sa ma comport ca un adult si in altele, sunt doar copilul tau?
vor intelege parintii vreodata ca odraslele lor se maresc? si cum sa le spui? cum dumnezeu sa le spui cum sa te vada, cand ei...cand ei inca spera ca intr-o zi se vor trezi, se vor uita pe balcon si vor vedea un baietel sau o fetita de vreo 8 ani, jucandu-se leapsa, baba oarba, de-a v-ati ascunselea si cate si mai cate...

lumea este un rahat...

si eu voi incerca sa o schimb.
stiu ca voi reusi.
sunt tot mai aproape.
fiecare hartie aruncata la cos...
fiecare semafor la care astept sa se faca verde[...
fiecare carte pe care o dau in dar...
fiecare litru de apa pe care il economisesc, facand dus in loc de baie in cada...
fiecare zambet sau privire pe care il/o arunc unui copil mic...

voi schimba lumea!