Abia astept sa vina vacanta. Si vreau bomboane cu lichior de cirese, cum am cumparat noi la mare, dar nu am mancat. Vreau iar la mare, sa stii. Vreau sa ne mai chinuim sa facem o pizza la microunde si sa ne imbatam dintr-o sticla de vin alb. Si sa ma chinui sa tai salam. Vreau la mare. Vreau, vreau, vreau.

Vreauuu...

Dragostea e simpla,

dar noi cand ne iubim, o complicam.
Intotdeauna se intampla asa. Niciodata nu am auzit de o relatie in care totul sa mearga bine de la inceput. Exista certuri, neintelegeri, diferente de opinii.
Oricat am vrea noi sa ascundem, este foarte clar ca tuturor ne place drama. Tuturor ne place sa ne certam cu persoana iubita, adica nu, sa nu ma inteleaga CINEVA gresit. Nu ne place sa ne certam, sa tipam, sa spunem lucruri pe care in mod normal nu le-am spune, lucruri pe care apoi sa le regretam. Ne place doar sentimentul ala ciudat, de dupa impacare. Atunci cand vezi relatia cu alti ochi. Cand esti capabil sa visezi la chestii pe care le veti face impreuna la vara. Atunci cand rasufli usurat ca nu s-a terminat nici de data asta. Desi la cate tampenii faci, ar fi trebuit sa se termine de mult timp.

Recunosc ca fac multe tampenii. Si la cate tampenii fac, chiar rasuflu usurata de multe ori. Nu stiu cum acel cineva ma poate suporta asa cum sunt.
Recunosc. Nu-mi place sa ne certam. Dar imi place sa complic lucrurile. In fond, daca dragostea ar fi simpla, ar mai exista?