joi, 31 iulie 2008

urasc, urasc, urasc

urasc cartierul in care stau.
urasc oamenii care atunci cand se ciocnesc doua masini se strang mai repede decat atunci cand li s ar da bere pe gratis.
urasc cretinii care joaca fotbal in fata blocului meu.
urasc idiotii care mananca seminte pe scara blocului meu, de parca matura ei.
urasc ca dupa ce ca mananca seminte, mai asculta si muzica tampita care imi ramane mie in cap o jumatate de zi.
si urasc...


in ultimul rand te urasc pe TINE, in care am avut incredere si am crezut ca esti altfel. dar mi ai inselat asteptarile. dar ma bucur ca asta s a intamplat acum si nu mai tarziu cand ar fi fost prea tarziu.

te urasc, dragul meu :)

duminică, 20 iulie 2008

i'd like to thank...

pentru ca m-au ajutat sa trec peste tampenia de azi :
- Mary si Maria. Mary a avut o contributie putin mai mare azi, dar si Maria a avut importanta ei;
- 3Mm@ si Crinutza . le iubesc
- ciocolatei
- Scouting for girls


:)

joi, 17 iulie 2008

mama, da-mi drumul... part 2

O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!


ok.nu tot timpul. dar acum


O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!

sâmbătă, 12 iulie 2008

de-aia.

de-aia o sa ma mut cand fac 18 ani.
de-aia urasc eu mararul.
de-aia nu vreau sa mai aud de ardei umpluti.
de-aia vreau sa imi cumpar masina.
de-aia vreau sa fac doi copii.
de-aia vreau sa le fiu prietena buna.
de-aia sunt o ciudata complexata.
de-aia urasc sa imi cada hartia igienica pe jos.
de-aia o sa imi dau copii la inot, karate, dans si chitara.
de-aia fac dus in loc de baie.
de-aia vreau sa arat bine si la 30 si la 40 de ani.
de-aia.


lista va continua.

nobody's perfect

Mereu aud ca cineva nu e multumit de nasul lui, altcineva isi uraste parul, altul urechile si asa mai departe. Si asta li se intampla mai ales fetelor. Si oricat, oricat te-ai stradui sa le spui


'Hei, parul tau chiar e ok'



ele nu vor intelege. Se vor incapatana sa se simta mai departe nefericite si complexate.
Care este cauza pentru care dorim mereu mai mult, mai frumos, mai mare?
Una din cauze ar fi ca baietii sunt mult prea superficiali pentru noi. Dar ce, noi nu cautam ca EL sa fie frumos, inalt, cu par frumos, ochi verzi si buze senzuale?Eh da, ai raspunde, dar ei nu au celulita. NU, nu au, la naiba!
Alta cauza? Poate ca vedetele arata al naibii de bine si noi nu? Mda, ele au nasul perfect, fund ferm, sani geniali [Mbine, am uitat sa spun ca astea sunt dobandite prin operatii :) ] Sa fim sincere, de cate ori nu ne-am plans prietenilor de felul cum aratam? Si de cate ori nu ne-am simtit razbunate cand vedeam fotografii cu o vedeta plina de celulita, cosuri? Ah, multumesc, Britney Spears!
Asa, revenind.
O a treia cauza?
Dar daca...
Nu..
Nu se poate una ca asta..
Nici nu pot sa spun..
Hai..
Zi
Ok...
Daca...daca suntem noi prea paranoice?
Ei uite ca...e si posibilitatea asta.
Recunosc. Si eu sunt o complexata. Imi urasc: parul, fruntea, sprancenele, nasul, urechile, buzele, dintii, barbia, umerii, mainile, sanii, burta, fundul, picioarele, degetele mici de la picioare.
Si daca ignori problema, nu scapi de ea. Dar daca inveti sa traiesti cu ea?
Pentru ca nu suntem singurele care avem problema asta.
Sa recunoastem...


Nimeni nu este perfect.

marți, 8 iulie 2008

- so, kid, esti sigura ca vrei sa faci asta?
- mdap.
- sigur??
- nu. nu stiu. fuck. nici nu mai stiu ce vreau.
- atunci, de ce faci asta?
- nu stiu. te rog, nu-mi cere motive. nu si tu.
- ...
- si-asa toata lumea mi-a sarit in cap cand am hotarat asta...
- deci deja e un lucru hotarat.
- da.
- si te-ai gandit ce o sa faci in continuare?
- nu. nu m-am gandit. nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fac.
- dar daca mai tarziu o sa regreti?
- ...
- ei, zi ceva...
- de asta mi-e teama. dar stii cum zic eu mereu...e mai bine sa regreti ce ai facut decat ce n-ai facut.
- stiu asta. ai dreptate.
- tot ce sper e ca...ei sa inteleaga de ce am facut asta. si sa nu ma judece. deja au inceput sa-mi sara in cap pentru asta.
- stai linistita. eu voi fi alaturi de tine. intotdeauna.
- sper.
- plus ca mai sunt altii care sunt alaturi de tine. desi nu-ti dai seama.
- ok, am inteles.
- good.
- deci, nimeni nu ma va judeca pentru ceea ce fac, da?
- daca e sa o luam asa, te vor judeca. dar daca tu crezi ca e bine ceea ce faci, nici sa nu-ti pese de ce cred ei, ai inteles?
- da.
- bravo, pustoaico. asa te vreau. respira adanc...si fa ce trebuie sa faci.

sâmbătă, 5 iulie 2008

there is hope.

Acum cateva seri, Crinuta a intrat pe mine foarte suparata sa imi spuna ca prietena unui prieten a murit. Ea avea leucemie si se dusese sa se trateze in Elvetia. Inainte de operatie, murise. Crinuta plangea si eu nu aveam cuvinte. Sa ai 17 ani, sa afli de cateva saptamani ca esti bolnav si sa mori mi se parea mult prea crud.
Si m-am gandit mult la chestia asta. M-am gandit ca suntem mult prea atenti la lucrurile superficiale si am uitat sa ne bucuram de viata. Sa alergam in parc si sa radem de unii singuri pe strada. Sa pretuim viata. Sa ne bucuram ca inca suntem sanatosi si ca avem prieteni langa noi.
Eu nu o cunosteam pe fata bolnava de leucemie, dar mi-a parut extrem de rau. Era tanara, frumoasa...Sa ma pun in pielea celui care pierde pe cineva drag? Nu stiu daca as rezista. M-as indoi ca mai exista cineva deasupra. Sau as crede ca, daca exista, e mult prea aspru cu noi, oamenii.
Dar uite ca exista. Si chiar face miracole. Nu, ea nu a inviat, daca la asta te gandeai. Sau ai putea spune si asa. Si iar, m-as pune in pielea celui care afla ca ,de fapt, fata care a murit, nu era persoana cea mai draga de pe lume pentru el. Ca fusese o greseala de nume. Si fata despre care aflasem ca a murit este de fapt in viata si se simte foarte bine.
Ei, mai zi tu ceva daca poti. Ramai fara cuvinte.
Si chiar daca ea nu a murit, nu retrag cuvintele de mai sus despre cum suntem prea atenti la chestiile superficiale in loc sa ne preocupam de maruntisurile care ne fac viata mai frumoasa.