minciuni si iar minciuni!

Uite ca revin si eu, dupa o absenta extrem de indelungata, pe care o regret. Mi-am lungit tema la romana vreo ora, pentru ca mi-am citit toate posturile de pana acum. Slava Domnului ca nu am scris eu atat de mult. Mi se pare ciudat, dar in acelasi timp folositor, sa citesc acum lucruri pe care le-am scris acum doi ani. In primul rand ciudat, pentru ca vad ca eram altfel, atat de micuta si imatura atunci... Nu spun ca acum oi fi maturitatea intruchipata, dar m-am schimbat mult de atunci. Sau cel putin tind sa cred. Poate faptul ca am o relatie stabila acum ma face sa nu mai fiu plangacioasa, pesimista, neincrezatoare in puterile si frumusetea mea. Iubirea te schimba intr-adevar. Pe mine m-a schimbat foarte mult. Desi nu o recunosc niciodata, sa stii ca am invatat multe de la tine si iti sunt extrem de recunoscatoare si fericita ca ma iubesti, ca inca ma iubesti si nu tii cont de toate defectele mele. Cum fac eu, de altfel. Imi pare rau pentru asta, numai ca sunt atat de egoista, te vreau pentru mine un timp indelungat, de aceea vreau sa fii pe placul meu, sa nu fiu nevoita sa pun vreodata punct. Am incercat sa o fac, recunosc, dar niciodata nu m-am gandit ca ar putea fi pentru totdeauna. Pentru ca stiu cat te iubesc si sper ca inca m-ai iubi si daca as face-o si m-ai si ierta. Pentru ca te iubesc si vreau ca tu sa nu iei in seama toate prostiile pe care le spun. Eu te iubesc si sa nu uiti asta, chiar daca eu iti spun ca nu o mai fac. Nu pot renunta la tine atat de usor, pentru ca tu esti cel care m-ai scos din coconul meu de omida si m-ai transformat intr-un fluture frumos cu iubirea ta.
Imi este, de asemenea folositor sa citesc lucruri pe care le-am scris acum doi ani ca sa nu le uit. O parte din ele le-am uitat, desigur, mai ales cele unde am fost foarte vaga in exprimare.
Clasa a doispea [na! numai de a naibii spun gresit ] deja ma enerveaza, in sensul ca eu nu vreau sa ma stresez prea mult pentru bac, iar toti ceilalti o fac. Si sunt obligata sa ma stresez si eu, ca altfel inseamna ca nu imi pasa de serviciul pe care o sa il am bla bla bla...
Sper ca anul asta sa treaca la fel de repede ca ceilalti, ba chiar mai repede, ca sa scap imediat de toata 'tarasenia' asta.
A, si sper ca tu sa imi fii alaturi toata perioada asta si cea imediat urmatoare si urmatoarea apoi si iar urmatoarea si asa mai departe.

365

Uite cum a trecut un an si noi tot sub o umbrela ne aflam.

Tot sub o umbrela a inceput totul, nu? Soarele batea prea tare, iar eu m-am adapostit la pieptul tau, sub o umbrela. Mi-ai luat mana si nu mi-ai mai dat drumul. Apoi buzele noastre s-au intalnit, intr-un sarut de mult asteptat. Asa a inceput totul. Si au urmat zile si zile. 365 la numar.
365 de zile in care am invatat sa te cunosc.
365 de zile in care te-am scos din minti.
365 de zile in care te-am innebunit.
365 de zile in care te-am exasperat.
365 de zile in care te-am sufocat.
365 de zile in care te-am iubit nebuneste.
Nu-ti promit dragoste eterna. Iti promit dragoste atata timp cat o sa vrei tu asta. Chiar daca asta inseamna maine, peste 365 de zile sau 365 de ani.

Nu sunt ca ea. Oricate asemanari ar fi intre noi, insist sa cred ca nu sunt ca ea.
Da, ma enervez la fel de repede.
Da, tip ori de cate ori simt nevoia.
Da, am tendinta sa ii fac pe cei dragi sa se simta nasol.
Da si da si da.

Oare sunt ca ea si pur si simplu nu vreau sa recunosc? Mi-e greu, sa stii. Mi-e greu sa ma gandesc ca asa voi ajunge si eu. Ca as fi in stare sa nu vorbesc cu sotul meu timp de saptamani intregi, desi dorm in acelasi pat cu el. Ca as fi in stare sa imi ignor copiii zile intregi pentru vreo prostie copilareasca pe care au facut-o.
Si totusi vreau sa cred ca nu sunt ca ea. Vreau sa nu fiu ca ea. E greu. Oare diferentele dintre noi doua le vad doar eu? Oare sunt doar inchipuiri ale imaginatiei mele, si de fapt destinul meu este sa fiu exact ca ea?
Mi-e frica. Oricat ma opun, tot ajung sa ma comport ca ea. Oricat incerc, tot te ranesc, exact cum face ea. Nu vreau. Nu vreau.
Chiar nu vreau asta.
Nu stiu daca stii de cate ori imi propun sa nu mai fiu asa. Sa fiu ca tine, pentru ca tu esti minunat.
Mi-e tare greu...

Tot n-am mancat bomboane cu lichior de cirese.

Si mai sunt 24 de zile pana plecam.

Te mai astept mult sa mananci? Vezi ca te-am sunat si nu ai raspuns, sper ca doar n-ai auzit telefonul. Stai ca plec, revin mai tarziu.

Abia astept sa vina vacanta. Si vreau bomboane cu lichior de cirese, cum am cumparat noi la mare, dar nu am mancat. Vreau iar la mare, sa stii. Vreau sa ne mai chinuim sa facem o pizza la microunde si sa ne imbatam dintr-o sticla de vin alb. Si sa ma chinui sa tai salam. Vreau la mare. Vreau, vreau, vreau.

Vreauuu...

Dragostea e simpla,

dar noi cand ne iubim, o complicam.
Intotdeauna se intampla asa. Niciodata nu am auzit de o relatie in care totul sa mearga bine de la inceput. Exista certuri, neintelegeri, diferente de opinii.
Oricat am vrea noi sa ascundem, este foarte clar ca tuturor ne place drama. Tuturor ne place sa ne certam cu persoana iubita, adica nu, sa nu ma inteleaga CINEVA gresit. Nu ne place sa ne certam, sa tipam, sa spunem lucruri pe care in mod normal nu le-am spune, lucruri pe care apoi sa le regretam. Ne place doar sentimentul ala ciudat, de dupa impacare. Atunci cand vezi relatia cu alti ochi. Cand esti capabil sa visezi la chestii pe care le veti face impreuna la vara. Atunci cand rasufli usurat ca nu s-a terminat nici de data asta. Desi la cate tampenii faci, ar fi trebuit sa se termine de mult timp.

Recunosc ca fac multe tampenii. Si la cate tampenii fac, chiar rasuflu usurata de multe ori. Nu stiu cum acel cineva ma poate suporta asa cum sunt.
Recunosc. Nu-mi place sa ne certam. Dar imi place sa complic lucrurile. In fond, daca dragostea ar fi simpla, ar mai exista?

Am ramas masca. Cate poze in oglinda iti poti face pe jumatate dezbracata? Cred eu ca orice om normal si chiar mai putin normal s-ar opri la vreo 10. Dar sa iti pui pe hi5 nu mai putin de 50 de poze in oglinda, deja mi se pare prea mult. Macar de ai fi fotomodel. Dar nu frate, nu! Cand esti o grasa cu sunci care iti atarna peste chiloti, macar acopera-te cu ceva cand faci poze pe care ai de gand sa le pui pe hi5!
Ah, sunt prea dura azi. Mi-e si foame si sunt bolnava. Vreau sa ma inchid intr-o camera cu jaluzelele trase, cu un pat comfortabil si mare si sa dorm acolo. Pana cand? Pana cand vreau eu.
Si cand ma trezesc, sa ma intorc si sa mai dorm. Asa vreau sa fac, asta este visul meu de-o viata. M-am saturat de atata stres si oboseala. Maine ma duc la doctor sa ma repare, pentru ca sigur am ceva.
Si m-am indragostit de un designer pe care il cheama Yigal Azrouel. E ceva intre francez si marocan nascut in Israel. Dar nu m-am indragostit de el, ci de creatiile lui. Ma rog, alea barbatesti sunt putin gay, dar sunt ok pentru catwalk. In schimb, colectiile lui pentru femei mi se par senzationale. Ca stau hainele pe fotomodelele alea ca turnate, asta e alta chestie. Dar sunt sigura ca in magazine au si masuri mai mari. Si m-am indragostit in special de o rochie care costa nu mai putin de 1500 de dolari. Nu uita ca mi-ai promis da?
Cand o sa ajung in SUA, o sa dau o fuga in New York sa-mi cumpar rochia. N-o sa uit visul asta, bine? Si daca tot o sa fiu acolo, o sa dau o fuga si pana la Miami, sa-mi fac un tatuaj. Initial am vrut sa mi-l faca Ami, dar e putin cam badaran.Acum m-am hotarat sa mi-l faca Chris Nunez, ca e mai tare.
Doamne, tu vezi ce vise? Toti avem astfel de iluzii nu? Cand o sa ma fac mare, o sa... O sa ce? Deja sunt mare. Si nu am facut nimic din ce visam odata. Crezi tu ca voi fi in stare sa fac ce zic acum?
Nu mai stiu nimic. Mi se inchid ochii acum. Dar mai stau, ca astept sa imi creasca plantele. Am un joc nou cu plante si astept sa se faca mari si sa le vand. Dar tot mi-e somn.

The end. But just for tonight.

gogosica cu ciocolata :X

Iata care era ritualul meu de dimineata, de cateva saptamani incoace. Ma trezeam, fie la 6, fie la 6 jumate, cu cafeaua mea cu lapte gadilandu-mi narile. Sunt o rasfatata, stiu. Maica-mea imi aduce cafeaua in fiecare zi la pat. Si micul dejun. Ciudat insa ca pentru o persoana de 18 ani, eu inca primesc micul dejun la pat. Si alintari. Si mi se fac toate poftele.
Infasurata in plapuma, cu cafeaua si mancarea in brate, deschid televizorul, pe jumatate adormita. Doar dupa cateva inghitituri de cafea pot spune ca vad imaginea clar si sunt in stare sa schimb canalul.
Placerea mea de dimineata era sa vad How it's made. Cred ca toata lumea iubeste emisiunea asta. E absolut fascinanta, chit ca iti arata cum se fabrica ceva la fel de banal cum ar fi tuburile de pasta de dinti. Pentru mine era ceva la fel de vital precum cafeaua, sa urmaresc emisiunea asta la 6 dimineata.
De curand am observat ca au schimbat naratorul. Nu mai este tipul super tare cu o voce amuzanta si care parea sa te invete. Il simteai familiar si ii recunosteai vocea dintr-o mie. Poate nu te interesau produsele care se prezentau, dar te uitai de dragul lui. Vocea lui te invita sa-l asculti.
Tipa pe care au pus-o in locul lui pare ca ne sfideaza, ne este superioara si vorbeste de dragul de a vorbi.
De cateva zile incoace nu ma mai uit la How it's made. Si cafeaua mea nu mai are acelasi farmec. Cred ca de acum voi manca in bucatarie.

Uite ca asa mai trec trei saptamani si eu nu scriu nimic. Sunt invidioasa. Sunt invidioasa pe cei care au timp, frate. Eu de ce nu am timp? De ce eu nu pot sa ma uit ca ei o zi intreaga la filme, sau sa ma uit la sezoane intregi din Neveste disperate in doua zile? Ma oftic.
Eu abia daca am timp sa mai dorm. Ca sa nu mai vorbim de scris. As vrea, as vrea sa scriu toate tampeniile care-mi trec prin cap, orice, numai sa scriu. Mi-ar placea sa am talentul altora, sa fiu sceptica si sa pot sa scriu despre orice. Orice. Orice.
Orice in afara de tema la germana. Care ma cheama grav de tot. Nu mai vreau germana. Nu mai vreau. Vreau sa invat numai ce vreau eu, cand vreau eu.
Vreau sa nu ma mai streseze nimeni. Vreau sa nu mai provoc dezgust nimanui. Vreau...
Vreau sa plec.
Vreau, vreau, vreau.
Toata existenta noastra se limiteaza la dorinte, la ce vrem. De ce nu putem sa avem direct chestiile astea? Nu ne-ar fi mai usor, crezi? Nu vreau sa mai fiu nemultumita. De ceea ce sunt, de ceea ce fac, de cum arat, de cei din jur.
Vreau, ah da, iar vreau ceva, vreau sa fiu fericita cu ce-i in jurul meu. Fara sa mai vad ce aschii mai au unii in ochi, dar nici sa nu le vad pe ale mele. Nu-i vorba, defecte pot fi, dar as fi mai fericita daca nu as fi constienta de ele.
M-am hotarat. N-o sa mai fiu rea. A cata oara cand spun asta este? Nu vreau raspuns, il stiu deja.
Tema la germana ma striga groaznic.


Si stii ce mai vreau? Vreau bezele.

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa te trezesti intr-o zi si sa afli ca tot ceea ce ai trait pana atunci a fost o minciuna? Sa afli ca toti prietenii tai, profesorii, vecinii, mama si tatal sunt de fapt niste actori platiti sa joace un rol si sa iti creeze impresia ca tu chiar traiesti? Sa afli ca reprezinti de fapt un obiect de studiu si ca toate miscarile, gandurile iti sunt urmarite? Si ca toate actiunile tale, decizii pe care le-ai luat singur, sa fie de fapt influentate si alese de ceilalti? Si tu sa fii doar o marioneta in mainile lor, care si-au facut un scop in viata din a iti crea tie o presupusa viata?
Exista si un film bazat pe aceasta idee. Cu Jim Carrey mai exact, nu? Nu mai stiu nume, nu mai stiu deznodamantul. Cert este ca ideea nu este a mea acum de moment.
Sper totusi ca eu sa nu fiu un obiect de studiu si ca decizia de a scrie un post despre asta sa fie a mea proprie si personala si sa nu fi fost influentata de nimic.

Celor cu care m-am comportat nasol,

Pana de curand, am fost superficiala. Vedeam doar la exterior si judecam oamenii dupa cu arata sau se imbraca. Eram o nenorocita. Dadeam vina pe prieteni pentru felul meu de a ma comporta. `Daca ei sunt rautaciosi nu ma pot abtine` spuneam. Dar apoi m-am pus si eu in pielea acelora de care radeam. Si chiar nu era comod sa ma gandesc ca unii oameni ar putea fi rai doar pentru ca parul meu nu sta ok sau ca nu ma imbrac numai de la marci renumite si asa mai departe. Si nu mi-era comod sa-mi imaginez ca unii sunt rai cu mine doar pentru ca spun uneori chestii inteligente.

Am fost o nenorocita. Dar m-am schimbat. Am realizat ca ei nu merita sa fim rai si ca la un moment dat pot fi si eu pusa in situatia lor. Asa ca de atunci incerc sa ma abtin de la remarci rautacioase sau priviri ironice indreptate spre cei care nu merita si chiar imi pare rau cand un dracusor ma impinge sa mai zic cate ceva.

o zi grozava, indeed.

Si stii ce nu mai inteleg eu? Baietii. De ce baietii se apuca de testicule? Si nu orice baieti, ci cei care spun despre altii care sunt doar imbracati frumos ( frumos=pantaloni negri eventual putin skinny si pulovere ) ca sunt gay. Cei normali, sa le zicem, isi ating organele genitale si li se pare normal. De ce? Le provoaca durere? Placere? Placere si durere? Sa nu mai spuna ei ca nu au inclinatii gay. Si daca vad doua fete pe strada, care se tin de mana, chit ca au 5 sau 15 ani, e clar ca sunt lesbiene. De ce? Faptul ca doua fete se tin de mana nu e la fel de grav ca doi baieti atingandu-si `podoabele`.
Pur si simplu nu mai inteleg baietii.

Revin dupa o lunga perioada in care nu am scris nimic. O perioada incarcata de teste, teze, cumparaturi pentru Craciun si zile de nastere. O perioada privata de somn, liniste si relaxare. Am avut multe idei de posturi in aceasta perioada, dar niciuna din ele nu s-a materializat, pentru ca, in plus, am avut si calculatorul stricat. Urasc calculatoarele si tehnologia, pentru ca realizez ca fara ele nu putem face nimic. Sunt la fel de vitale ca Mc Donald's sau Coca Cola.
Mi-am propus ca in urmatoarea vacanta, care va fi peste exact opt zile, sa ma inchid in casa si sa dorm. Cine vrea sa ma viziteze poate sa vina si acasa sa ma vada in pat. Si sa-mi aduca portocale ca la bolnavi. Si sa stea cu mine in pat cu ursuletii mei sa ne uitam la filme.
Si duminica fac 18 ani. Avand in vedere ca petrecerea mea a avut loc sambata trecuta, am deja impresia ca ziua mea a trecut. Le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care mi-au adus cadouri, au fost foarte draguti si ii iubesc.
Si cum a venit un nou an, e normal ca si eu mi-am facut o 'to do list' sau mai degraba o 'not to do list'. Sa nu mai pierd timpul aiurea, sa nu mai ignor cartile pe care le am de citit. Sa nu ma mai enervez repede si sa nu ma mai supar aiurea. Sa nu mai fiu rea cu oamenii care nu merita rautatea mea pentru ca intr-o zi pot fi si eu ca ei. Sa nu mai am cosuri si sa nu mai arat asa nasol.

Si restul de chestii mai tarziu ca acum vreau sa dorm.