A fost odata ca niciodata un mare imperiu condus de un lider in toate domeniile economice, un magnat al petrolului, pe nume Daniel K' Lah. El avusese de tanar un spirit de antreprenor si isi raspandise afacerea in toata Europa, insa resedinta o avea la Bucuresti. Un Bucuresti mizer, dominat de betivi, prostitutie si de patima banilor si a jocurilor de noroc. Putini erau cei care isi pastrasera principiile si idealurile in viata.
Printre acestia se numara familia K' Lah. Familia K' Lah avea doi copii, un baiat pe nume Andrei si o fata. Fata era plecata la studii in strainatate, iar baiatul tocmai urma sa implineasca 21 de ani. Domnul K' Lah dorea sa ii lase toate afacerile fiului sau, pentru ca acesta sa se ocupe de ele, evident mostenind si el caracterul tatalui lui in ceea ce priveste spiritul de antreprenor. Insa, pentru ca Andrei sa preia afacerile tatalui sau, trebuia mai intai sa se casatoreasca. Si iata ! Exista si candidata potrivita pentru a deveni sotia lui Andrei : Deea, prietena sa din liceu. Deea era o fata frumoasa, ar spune unii. Avea un par lung, brunet, drept. Ochii ei caprui si mari pareau uneori sa se uite unul la celalalt…Ce mai…Fata perfecta. Deea statea de vreun an la resedinta regala, traind fericita alaturi de Andrei si intelegandu-se de minune cu parintii acestuia.
Intr-o seara, cu doar o saptamana inainte ca Andrei sa implineasca 21 de ani, se intampla sa ii se faca o pofta nebuna dupa icre negre si, din pacate, cu o zi inainte se terminasera. Andrei nu ar fi suportat sa nu manance icre negre in seara aceea. Asa ca tatal sau l-a trimis pe George, soferul personal al familiei, sa cumpere caviar.
Numai ca, pe drum, George a vazut-o pe prietena lui, Cristina, intorcandu-se de la serviciu.
- Ce faci, gagico ? Hai urca !
- Bine, tigrule…Ah ce dor mi-a fost de tine !
Si cum Cristina urca, cei doi incep sa se atinga, mangaie, chiar sa se sarute, fara sa tina cont ca asa ceva nu este permis in trafic.
Din pacate, sau din fericire, depinde cum o sa interpretati sfarsitul, la un moment dat, George nu s-a mai putut abtine si a sarutat-o pe Cristina atat de pasional, in mijlocul intersectiei, pe trecerea de pietoni, in timp ce masina inainta. S-a auzit un tipat si cei doi au sarit ca arsi…
- Amalia…George !!AI CALCAT-O PE AMALIA!!
- Aaa…nuu…am lovit-o putin…n-are nimic…
Chiar in intersectia unde Amalia fusese calcata, era sediul revistei ‘Vocea plebei’, condus de Vlad Costarica. Acesta vazuse accidentul, deoarece era in parcarea din fata sediului.Grabit, isi scoase aparatul foto si incepu sa faca poze.De cat timp astepta el vremea razbunarii. Stia ca un astfel de subiect l-ar defaima pe Andrei K' Lah si astfel Vlad ar obtine satisfactie pentru clipele in care s-a simtit mai prejos decat Andrei.
George se sperie, stiind tentativele lui Vlad de defaimare. Stia ca astfel si-ar pierde postul bine platit si iar ar fi nevoit sa locuiasca cu Cristina intr-o rulota in padure. De aceea se repede la Amalia, o ia de pe jos, o baga in portbagaj si demareaza in tromba, lasand-o pe Cristina in mijlocul strazii.
- N-am timp acum, baby, vorbim mai tarziu.
*
In cel mult sapte minute, George ajunge acasa si ii marturiseste patronului sau ce s-a intamplat.
- Foarte bine ca ai adus-o, George.
- Papa, iti dai seama ce s-ar fi intamplat daca Vlad apuca sa vada mai multe ? Cine stie ce prostii scria apoi in ziarul lui ala pe care oricum nu il citeste nimeni…il mai folosesc muncitorii pentru a-si impacheta sunca si ceapa…Vai dar, George, unde sunt icrele negre ? Parca ti-am spus sa imi aduci !
- Andrei…Calmeaza-te ! Avem treburi mai importante…Sa vedem cum o mituim pe oarecare asta ca sa isi tina gura.
- Domnule K' Lah…
- Deea, ti-am zis de atatea ori…zi-mi ‘Papa’
- Ma scuzati, Papa…Papa, eu nu cred ca trebuia adusa aceasta…fata…in casa noastra…Ne va tulbura linistea...
- Lasa, Deea, ne vom descurca…sa vedem cati bani sa ii dam sa taca.
In acest timp, Amalia se trezeste si asculta tot ce discuta nobilii.
- Ba p*** ia mai lasa vrajeala…Ce dracu aveti fetele astea ? Si tu ?(zise Amalia indreptandu-se spre George)C***e, vezi pe unde mergi cu masina ca te ia mama dracu !Daca iti f*t o stanga si o dreapta iti indrept dintii !
- Domnisoara…Cum va numiti ?
- Amalia.
- Domnisoara Amalia, v-as ruga sa nu mai adresati injurii sclavilor. Suntem o casa…pardon…castel decent…Nu acceptam un asemenea comportament
- E da ??Si cine esti tu, mosule, sa ma opresti ?Daca nu ma lasi sa fac ce vreau, acum ii dau telefon lui Vlad sa ii spun cum vreti voi sa ma mituiti.
- Ce vei face, Papa ?
- Ooo, ia uite peste cine dau…Ce mai faci, Andrei ? Ah…tot cu c***a de Deea…
- Andrei, te rog frumos spune-i sa nu imi mai spuna asa, zise Deea cu o privire de catelus, numai ca ea arata ca un catelus sasiu.
- Domnisoara Amalia, te rog, cred ca esti obosita, du-te sa dormi in cabana oaspetilor, vom discuta maine.
- Ce dormit, pustiule ? Mi-e foame !!
Astfel, vrand nevrand, membrii familiei K' Lah si viitoarea nora, Deea, se asaza la masa, avand-o in mijlocul lor pe Amalia, care printre altele, la fiecare sorbitura din sticla de bere, ragaia.
*
Vlad, redactor sef la Vocea Plebei, nu se lasa. El veni a doua zi, incercand sa afle noi stiri pentru a-l putea infunda pe Andrei. Insa era departe de a afla adevarul. Pentru a putea afla mai multe si a face poze, trebuia sa treaca de un gard, de niste tufisuri, de caini, de paza, de un pod si apoi de portar. Cand credea ca totul e pierdut si nu are nicio sansa sa intre in curtea castelului, o zareste pe Anca iesind de acolo. Anca era contabila familiei K' Lah.
- Hei, dude, ce stai ascuns acolo ? De cand nu te-am mai vazut…
- Mda…Pai uite…
- Ce s-a intamplat ?
- MMmm..nu pot sa intru…
- Ok. Hai ca te ajut eu. O sa spunem ca esti asistentul meu si ca ma ajuti sa car niste dosare.
- Mmmultumesc, Anca, si o imbratiseaza pe fata.
Anca se inroseste. La fel si Vlad. Cei doi trec de paza foarte usor.
- Cat ma bucur ca acum pot sa ma razbun pe Andrei.
- Dar, Vlad, de ce vrei sa faci asta ?
- Mmm...Pai…stii…de multe ori m-am simtit frustrat in liceu…
- Da, dar sunt lucruri mai bune decat razbunarea…
- Cum ar fi ?
Fata nu mai spuse insa nimic. Il saruta. Vlad intelese ce vrea sa spuna Anca.
- Ai dreptate. Atunci hai sa vedem unde o tin astia pe Amalia.Macar pe ea sa o salvam.
- A…e si ea aici ?
Pe drumul spre cabana unde Amalia inca dormea dusa, fiind dupa o alta noapte de discoteca, Vlad ii explica Ancai povestea, sau cel putin ce a inteles el de la George.
- Amalia, trezeste-te
- Anca !Ce faci ?
- Uite am venit sa il salvez pe asta micu…si pe tine.
- Ahh, Anca iti multumesc ca esti alaturi de mine
Intre timp vin si Cristina si George.
- Ia ghiciti !spuse Cristina.Am un plan ca Amalia sa se cupleze cu Andrei. Si sa scapam si de aia…aia stramba.
*
- George, du-ma pana la banca. Am treaba acolo cu contul in lire.
Masina porneste. Parcurg o anume distanta, apoi Andrei isi da seama ca ceva nu este in regula. Au iesit de pe drumul national si se indreapta spre padure.
- George, ce e asta ?? Unde ma duci ?
- Nu sunt George…
Soferul isi da chipiul jos…
- Amalia?
- Da, Andrei...
- Ce cauti aici?
- Pai…m-am gandit sa…eu stiu…
- ?
- Sa ne apropiem…
- …
- Te vreau !
- Pai da dar Deea ?
- Las-o pe Deea…
- Sigur o sa fie ingrijorata ca nu stie unde am plecat. Tocmai voiam sa scot bani sa ii iau inel de logodna...
- Ah Andrei nu intelegi ca eu te iubesc ? Plus ca Deea sigur nu isi face probleme…Am avut eu grija…Mai degraba si-ar face probleme pentru ea…
- Amalia, ce i-ai facut ?
- Nimic Andrei. Nimic rau. Nu sunt rea…sau daca vrei tu…sunt rea…pentru tine…rrrrrr
Si isi petrec noaptea la unul din hotelurile lui Andrei...
*
Dupa vreo cateva zile, cele trei cupluri se intalnesc la o cafenea.
- Si pana la urma ce i-ati facut Deei ? intreaba Andrei.
- Pai..nimic…sa spunem ca va trebui sa astepte sa ii creasca unghiile…
- Si parul, adauga Cristina
- Si dintii !adauga George.
- Tigrule !!Trebuie sa specifici aici ca...
- Bine bine…dintele…din fata…atat
Cei sase incep sa rada.
*
Au trait fericiti pana la adanci batraneti.
The end.
Nota: toate personajele sunt reale. Actiunile nu. Inca.
duminică, 6 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu