joi, 31 ianuarie 2008

Unde e?

Unde e romantismul de alta data? Unde au disparut strangerile de mana discrete? Unde au disparut scrisorile de dragoste in care cei doi isi jurau iubire eterna?
Unde?
Unde sunt saruturile pe frunte si unde sunt florile lasate in fata usii?
Ah...
Tanjesc dupa o astfel de iubire.
De ce in ziua de azi dragostea e meschina, otravitoare, distrugatoare? De ce, de fapt, nu mai exista dragoste adevarata, care te infrumuseteaza si aduce inocenta si copilaria in viata ta?
De ce?
Eu vreau o astfel de iubire. Vreau. Vreau sa dau tot ce e mai bun din mine pentru a te face fericit. Fericit alaturi de mine.

marți, 29 ianuarie 2008

Nu adorm.

Ma uit cu ochii in tavan asteptand sa ma ia somnul. Si nu ma ia. Strang ochii cu putere sperand ca macar asa voi avea parte de cateva ore bune de somn. Recapitulez ce am facut in ziua asta si, inevitabil, gandurile imi fug la...La felul cum era imbracat.La vocea lui.La rasul copilaresc.La zulufii de par de la tample.La ochii negri in care mi-e frica sa ma uit, ca nu cumva sa raman fascinant pierduta.La misterul pe care l-a lasat in urma.La faptul ca a plecat fara sa se uite o clipa inapoi.La...Si apoi adorm. Adorm. Nu il visez. Dar el este acolo.Stiu ca este...
Si da, m-am saturat. Nu mai vreau certuri. As a matter of fact, de azi nu o sa ma mai bag intre voi doua. Stiu ca nu am ce cauta acolo. Iti repet. Nu am loc in prietenia voastra. Si poate nici nu vreau sa mai capat un loc acolo. Vom ajunge sa fim noi doua... Si voi doua. Si gata.
[though it hurts]

sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Iubesti.

Cunosti o feneie, o vezi, o auzi constatand o serie de calitati si defecte, distrat si in treacat, sau atent si cu dinadins, te deprinzi sa ramai 'tu' in prezenta ei, adica spectator mai mult sau mai putin atras de spectacolul feminitatii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori si o accepti treptat, afland cum e frumoasa, cum e desteapta sau mediocra, avand surprize agreabile si dezamagiri suparatoare - pana cand intr-o zi simti ca mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia il stii numai tu. Bataia de inima pe care ti-o da acest secret te face sa respiri adanc propriul tau suflet in care au aparut arome mai misterioase decat cele aduse de sevele pamantului. Intinzi bratele spre primavara lor. Iubesti. Si femeia de mult cunoscuta iti pare noua, din clipa in care ai intalnit-o. Te miri ca nu ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi intr-o evidenta edenica. E o mirare intensa ca geniul, oricat ar fi de plat ceea ce-i urmeaza. Secunda acestei mirari hraneste cu luceferi pe poeti si cu cea mai virulenta toxina pe oamenii obisnuiti.

Ionel Teodoreanu - ''Lorelei''

vineri, 25 ianuarie 2008

17

Ce imi doresc asa, de varsta noua?
Sa nu mai fiu fraiera.
Sa nu mai fiu timida.
Sa am curajul sa ii vorbesc.
Sa nu ma mai inrosesc cand el e langa mine.
Sa nu ma mai cert cu Anca, Amalia, Cristina.
Sa citesc.
SA IUBESC!

[si totusi dorinta mea nu s-a implinit.azi nu l-am vazut]

joi, 24 ianuarie 2008

Ultima ora

si jumatate...

luni, 21 ianuarie 2008

why does every moment have to be so hard?

M-am certat cu mama. Nu a fost de ajuns.
M-am certat si cu Amalia(probabil ca implicit si cu Anca)
Si tot nu a fost de ajuns...Ca sa se puna capac, m-am facut si de ras. In primul rand, Amalia si Anca au deschis gura cand nu trebuia referitor la el...Si apoi...
Crek azi am parut ca o nebuna in fata lui...Come on...Nu aveam curaj nici macar sa trec prin fata lui...Wtf...
Asta chiar nu e ziua mea buna...Poate ca Uranus e retrograd...Poate ca sunt eu prea ciudata...Poate...
De ce nu mai e totul ca la inceput?
De ce mereu intervin invidia, rautatea, gelozia, glumele proaste, supararea, nepasarea si multe altele intr-o prietenie?
Nu vreau sa se termine.

[si nu vreau nici sa sufar.pt ca da.te plac.]

duminică, 20 ianuarie 2008

Mda

Dimineata a inceput nasol. M-am trezit la 7 ca sa am timp sa ma pregatesc avand in vedere ca trebea sa merg cu metroul. Imediat ce m-am dezmeticit, tati mi-a spus ca ma duce el cu masina. Great. O jumatate de ora pierduta aiurea...
Am ajuns acolo. Am inghetat asteptandu-l pe Claudiu care m-a mintit ca vine in 5 minute:-w
Anyways. Am intrat in liceu...And there he was...Cu parul ciufulit si foarte adormit... [si nu, nu e Cala].
Oricum. El nici nu m-a vazut azi. De fapt nici nu ne cunoastem. Dar e cute. Si accentul lui englezesc e pur si simplu genial.
Oare ma indragostesc din nou?

vineri, 18 ianuarie 2008

I'm back!

Mobila noua.
Asta a insemnat si fara televizor si calculator cinci zile.
Care au trecut greu.
Ce s-a mai intamplat in ultimul timp?
S-a intors Amalia si mi-a adus chiloti cu dantela[nu mai adaug ca imi sunt mari 'Da, Dudu, sa stii ca la ei asta era cea mai mica masura']
M-am indragostit de Adam Levine in 'Won't go home without you'
Am inceput sa remarc un tip din liceu, dar nu stiu daca este 'doar un tip' sau o sa il plac. Ramane de vazut.
Am 4 carti de dragoste si abia astept sa ma cufund in lectura. Deocamdata trebe sa scap si de olimpiada la engleza. La care sper sa nu ma fac de ras.


la care m am facut de ras :D

vineri, 11 ianuarie 2008

Ma enerveaza

  • directa
  • profa aia rea de sport
  • iarna
  • frigul
  • parul meu care nu mai sta in niciun fel
  • temele la materii absurde
  • 'rascoala'cu care ma chinui de o luna
  • ca George nu deschide ochii sa vada ca iubirea lui adevarata e Cristina
  • sa fiu nevoita sa cumpar cadouri cand nu am inspiratie
  • chimia in cantitati enorme
  • ca nu pot sa dorm destul
  • ca nu vine vacanta
  • ca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum vrem

joi, 10 ianuarie 2008

Leapsa

Leapsa de la Anca: top 5 expresii pe care le folosesc zilnic
Pai :
1.oh, my god!
2.ete cucu![cu variantele 'ete pisici' sau 'ete pl']
3.ceva gen...
4.pur si simplu
5.ma-ntelegi?

Yeah, i'm a huge 'Life with Louie' fan.




marți, 8 ianuarie 2008

...



''Principalul tel in viata al omului este sa faca dragoste. Toate celelalte activitati, cum ar fi sa pescuim, sa bem vin, sa citim romane, sunt doar activitati cu care ne umplem timpul, pana ajungem sa facem dragoste iar''.
Replica asta este luata din filmul 'Opt zile pe saptamana sub fereastra ta'.
In mare este vorba de un tip, Peter, indragostit de o Erica, vecina de vizavi. Ea nu ar accepta niciodata dragostea lui.
Asa ca Peter se hotaraste sa stea sub fereastra ei, pe peluza din fata casei ei, pana in toamna cand fata urma sa plece la colegiu. La inceput ea nu ii da atentie, apoi ajung sa se imprieteneasca foarte mult.
In ultima seara, Peter renunta si se duce la o petrecere cu un prieten. La intoarcere o gaseste pe tipa sub fereastra lui, asteptand. Erica se indragostise de el.
M-as muta si eu la curte, daca as sti ca intr-o zi, cineva ar face acelasi lucru pentru mine. Oricine.




duminică, 6 ianuarie 2008

Basm

A fost odata ca niciodata un mare imperiu condus de un lider in toate domeniile economice, un magnat al petrolului, pe nume Daniel K' Lah. El avusese de tanar un spirit de antreprenor si isi raspandise afacerea in toata Europa, insa resedinta o avea la Bucuresti. Un Bucuresti mizer, dominat de betivi, prostitutie si de patima banilor si a jocurilor de noroc. Putini erau cei care isi pastrasera principiile si idealurile in viata.
Printre acestia se numara familia K' Lah. Familia K' Lah avea doi copii, un baiat pe nume Andrei si o fata. Fata era plecata la studii in strainatate, iar baiatul tocmai urma sa implineasca 21 de ani. Domnul K' Lah dorea sa ii lase toate afacerile fiului sau, pentru ca acesta sa se ocupe de ele, evident mostenind si el caracterul tatalui lui in ceea ce priveste spiritul de antreprenor. Insa, pentru ca Andrei sa preia afacerile tatalui sau, trebuia mai intai sa se casatoreasca. Si iata ! Exista si candidata potrivita pentru a deveni sotia lui Andrei : Deea, prietena sa din liceu. Deea era o fata frumoasa, ar spune unii. Avea un par lung, brunet, drept. Ochii ei caprui si mari pareau uneori sa se uite unul la celalalt…Ce mai…Fata perfecta. Deea statea de vreun an la resedinta regala, traind fericita alaturi de Andrei si intelegandu-se de minune cu parintii acestuia.
Intr-o seara, cu doar o saptamana inainte ca Andrei sa implineasca 21 de ani, se intampla sa ii se faca o pofta nebuna dupa icre negre si, din pacate, cu o zi inainte se terminasera. Andrei nu ar fi suportat sa nu manance icre negre in seara aceea. Asa ca tatal sau l-a trimis pe George, soferul personal al familiei, sa cumpere caviar.
Numai ca, pe drum, George a vazut-o pe prietena lui, Cristina, intorcandu-se de la serviciu.
- Ce faci, gagico ? Hai urca !
- Bine, tigrule…Ah ce dor mi-a fost de tine !
Si cum Cristina urca, cei doi incep sa se atinga, mangaie, chiar sa se sarute, fara sa tina cont ca asa ceva nu este permis in trafic.
Din pacate, sau din fericire, depinde cum o sa interpretati sfarsitul, la un moment dat, George nu s-a mai putut abtine si a sarutat-o pe Cristina atat de pasional, in mijlocul intersectiei, pe trecerea de pietoni, in timp ce masina inainta. S-a auzit un tipat si cei doi au sarit ca arsi…
- Amalia…George !!AI CALCAT-O PE AMALIA!!
- Aaa…nuu…am lovit-o putin…n-are nimic…

Chiar in intersectia unde Amalia fusese calcata, era sediul revistei ‘Vocea plebei’, condus de Vlad Costarica. Acesta vazuse accidentul, deoarece era in parcarea din fata sediului.Grabit, isi scoase aparatul foto si incepu sa faca poze.De cat timp astepta el vremea razbunarii. Stia ca un astfel de subiect l-ar defaima pe Andrei K' Lah si astfel Vlad ar obtine satisfactie pentru clipele in care s-a simtit mai prejos decat Andrei.
George se sperie, stiind tentativele lui Vlad de defaimare. Stia ca astfel si-ar pierde postul bine platit si iar ar fi nevoit sa locuiasca cu Cristina intr-o rulota in padure. De aceea se repede la Amalia, o ia de pe jos, o baga in portbagaj si demareaza in tromba, lasand-o pe Cristina in mijlocul strazii.
- N-am timp acum, baby, vorbim mai tarziu.

*
In cel mult sapte minute, George ajunge acasa si ii marturiseste patronului sau ce s-a intamplat.
- Foarte bine ca ai adus-o, George.
- Papa, iti dai seama ce s-ar fi intamplat daca Vlad apuca sa vada mai multe ? Cine stie ce prostii scria apoi in ziarul lui ala pe care oricum nu il citeste nimeni…il mai folosesc muncitorii pentru a-si impacheta sunca si ceapa…Vai dar, George, unde sunt icrele negre ? Parca ti-am spus sa imi aduci !
- Andrei…Calmeaza-te ! Avem treburi mai importante…Sa vedem cum o mituim pe oarecare asta ca sa isi tina gura.
- Domnule K' Lah…
- Deea, ti-am zis de atatea ori…zi-mi ‘Papa’
- Ma scuzati, Papa…Papa, eu nu cred ca trebuia adusa aceasta…fata…in casa noastra…Ne va tulbura linistea...
- Lasa, Deea, ne vom descurca…sa vedem cati bani sa ii dam sa taca.
In acest timp, Amalia se trezeste si asculta tot ce discuta nobilii.
- Ba p*** ia mai lasa vrajeala…Ce dracu aveti fetele astea ? Si tu ?(zise Amalia indreptandu-se spre George)C***e, vezi pe unde mergi cu masina ca te ia mama dracu !Daca iti f*t o stanga si o dreapta iti indrept dintii !
- Domnisoara…Cum va numiti ?
- Amalia.
- Domnisoara Amalia, v-as ruga sa nu mai adresati injurii sclavilor. Suntem o casa…pardon…castel decent…Nu acceptam un asemenea comportament
- E da ??Si cine esti tu, mosule, sa ma opresti ?Daca nu ma lasi sa fac ce vreau, acum ii dau telefon lui Vlad sa ii spun cum vreti voi sa ma mituiti.
- Ce vei face, Papa ?
- Ooo, ia uite peste cine dau…Ce mai faci, Andrei ? Ah…tot cu c***a de Deea…
- Andrei, te rog frumos spune-i sa nu imi mai spuna asa, zise Deea cu o privire de catelus, numai ca ea arata ca un catelus sasiu.
- Domnisoara Amalia, te rog, cred ca esti obosita, du-te sa dormi in cabana oaspetilor, vom discuta maine.
- Ce dormit, pustiule ? Mi-e foame !!
Astfel, vrand nevrand, membrii familiei K' Lah si viitoarea nora, Deea, se asaza la masa, avand-o in mijlocul lor pe Amalia, care printre altele, la fiecare sorbitura din sticla de bere, ragaia.

*
Vlad, redactor sef la Vocea Plebei, nu se lasa. El veni a doua zi, incercand sa afle noi stiri pentru a-l putea infunda pe Andrei. Insa era departe de a afla adevarul. Pentru a putea afla mai multe si a face poze, trebuia sa treaca de un gard, de niste tufisuri, de caini, de paza, de un pod si apoi de portar. Cand credea ca totul e pierdut si nu are nicio sansa sa intre in curtea castelului, o zareste pe Anca iesind de acolo. Anca era contabila familiei K' Lah.
- Hei, dude, ce stai ascuns acolo ? De cand nu te-am mai vazut…
- Mda…Pai uite…
- Ce s-a intamplat ?
- MMmm..nu pot sa intru…
- Ok. Hai ca te ajut eu. O sa spunem ca esti asistentul meu si ca ma ajuti sa car niste dosare.
- Mmmultumesc, Anca, si o imbratiseaza pe fata.
Anca se inroseste. La fel si Vlad. Cei doi trec de paza foarte usor.
- Cat ma bucur ca acum pot sa ma razbun pe Andrei.
- Dar, Vlad, de ce vrei sa faci asta ?
- Mmm...Pai…stii…de multe ori m-am simtit frustrat in liceu…
- Da, dar sunt lucruri mai bune decat razbunarea…
- Cum ar fi ?
Fata nu mai spuse insa nimic. Il saruta. Vlad intelese ce vrea sa spuna Anca.
- Ai dreptate. Atunci hai sa vedem unde o tin astia pe Amalia.Macar pe ea sa o salvam.
- A…e si ea aici ?
Pe drumul spre cabana unde Amalia inca dormea dusa, fiind dupa o alta noapte de discoteca, Vlad ii explica Ancai povestea, sau cel putin ce a inteles el de la George.
- Amalia, trezeste-te
- Anca !Ce faci ?
- Uite am venit sa il salvez pe asta micu…si pe tine.
- Ahh, Anca iti multumesc ca esti alaturi de mine
Intre timp vin si Cristina si George.
- Ia ghiciti !spuse Cristina.Am un plan ca Amalia sa se cupleze cu Andrei. Si sa scapam si de aia…aia stramba.

*
- George, du-ma pana la banca. Am treaba acolo cu contul in lire.
Masina porneste. Parcurg o anume distanta, apoi Andrei isi da seama ca ceva nu este in regula. Au iesit de pe drumul national si se indreapta spre padure.
- George, ce e asta ?? Unde ma duci ?
- Nu sunt George…
Soferul isi da chipiul jos…
- Amalia?
- Da, Andrei...
- Ce cauti aici?
- Pai…m-am gandit sa…eu stiu…
- ?
- Sa ne apropiem…
- …
- Te vreau !
- Pai da dar Deea ?
- Las-o pe Deea…
- Sigur o sa fie ingrijorata ca nu stie unde am plecat. Tocmai voiam sa scot bani sa ii iau inel de logodna...
- Ah Andrei nu intelegi ca eu te iubesc ? Plus ca Deea sigur nu isi face probleme…Am avut eu grija…Mai degraba si-ar face probleme pentru ea…
- Amalia, ce i-ai facut ?
- Nimic Andrei. Nimic rau. Nu sunt rea…sau daca vrei tu…sunt rea…pentru tine…rrrrrr
Si isi petrec noaptea la unul din hotelurile lui Andrei...
*
Dupa vreo cateva zile, cele trei cupluri se intalnesc la o cafenea.
- Si pana la urma ce i-ati facut Deei ? intreaba Andrei.
- Pai..nimic…sa spunem ca va trebui sa astepte sa ii creasca unghiile…
- Si parul, adauga Cristina
- Si dintii !adauga George.
- Tigrule !!Trebuie sa specifici aici ca...
- Bine bine…dintele…din fata…atat
Cei sase incep sa rada.
*
Au trait fericiti pana la adanci batraneti.

The end.
Nota: toate personajele sunt reale. Actiunile nu. Inca.

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

I really, really love him


Matthew Bellamy.
Prea bun.
Voce excelenta.
Pian.
Chitara.
Da.Il iubesc.

vineri, 4 ianuarie 2008

How he turned my whole world upside down

Era ceva gen octombrie, anul trecut. Eram in tramvai cu o colega de la alta clasa. La un moment dat ea a salutat un tip. Privirea mea si a lui s-au intalnit pentru o fractiune de secunda, indeajuns insa incat sa ii observ imbracaminte in detaliu. Avea un tricou, nu mai stiu sigur daca rosu inchis sau albastru inchis, cu doua sau trei dungi orizontale in partea de jos si blugi gri. M-a impresionat, intr-adevar, insa nu indeajuns de mult sa il retin. Avea capul cam mare, ce-i drept.

Intamplarea a facut ca in ianuarie sa il reintalnesc, cand am facut pregatire pentru olimpiada la engleza la el in clasa (olimpiada la care am luat jalnicul rezultat de 70 de puncte din 100). Asa am avut o ora intreaga sa il analizez din cap pana in picioare. Apoi mi-am amintit ca in primele zile de scoala, Amalia, care ulterior a devenit una din prietenele mele cele mai bune, ma tot batea la cap, ca a invatat cu el in scoala, ca i-a vazut pectoralii sau abdomenul pentru ca a tras o data cu ochiul in vestiarul baietilor(sau ceva de genu asta.nu imi aduc aminte bine).
Tot cu ajutorul Amaliei, am aflat id-ul lui si prin intermediul psihologiei inverse, m-a determinat sa ii dau add, pe 27 ianuarie. Cine ar fi crezut ca, peste ceva timp, el o va placea tocmai pe ea, pe una din prietenele mele?
Prima noastra conversatie, fata in fata, a fost tot in tramvai, undeva prin primavara. Imi aduc aminte ca ma tineam foarte strans de bara, pentru ca picioarele nu ma mai ascultau, iar vocea imi tremura ingrozitor. A fost de treaba. A doua zi iar ne-am intalnit.
La un moment dat, el era de serviciu cu un coleg al lui, pe care Cristina il adora. Asa ca, dupa ce ne-am rugat vreo jumatate de ora de Cristina sa mergem la ei, am fost(trebe sa spun ca nici eu nu am vrut sa merg, dar mai mult am facut-o pentru ea). Eram doua indragostite, care ne dusesem sa intrebam 'daca profa de info e in scoala'[;))]. Evident am stat de vorba si chiar incepeam sa ne intelegem, si eu cu el si Cristina cu tipul.
Inainte de vacanta, i-am dat o bratara facuta de mine, drept amintire pe timpul vacantei. Chiar cand ma bucuram ca nu m-a pus sa i-o leg la mana, il si aud ' Dude, ajuta-ma si pe mine' [vocea lui era chiar adorabila]. Mainile imi tremurau in asa hal incat ajunsesem sa mi le sprijin de mainile lui, doar ca sa nu se vada cat de mult tremurau.
Prima zi de clasa a zecea. Inima imi era cat un purice in timp ce mergeam cu sufletul la gura spre scoala. 'Oare s-a schimbat?' era intrebarea ce ma obseda. 'Oare ma va privi altfel?'. Timpul trecea si el nu mai venea. Eu ma uitam din secunda in secunda spre poarta, asteptand parca sa ii vad parul ravasit si urechile putin clapauge, mersul topait...si sa ii aud vocea schelalaita...
Dar o colega ne-a zis de ce nu mai venea. 'S-a mutat'.
Si din momentul ala, am inceput sa uit de el. Ma resemnasem. Pana intr-o luni de octombrie cred, cand fetele mi-au spus ca el o place pe Amalia. Ma intrebam de ce ea, care nu a facut nimic, a reusit sa ii capteze atentia, si eu, care am facut tot posibilul...
Punctul culminant a fost cand el m-a intrebat pe mess daca poate sa iasa cu ea. Ceea ce a durut. A durut chiar mai rau decat atunci cand l-am vazut sarutandu-se cu prietena lui.
Cand credeam ca totul s-a terminat, l-am reintalnit, de doua ori in decurs de patru zile. De ce mi-a mai iesit in cale, acum cand totul e pierdut?
So, this is it. Iata-ma, dupa un an fara cateva zile, still confused, inca nestiind ce sa fac.
Mesaj pentru el : you really turned my whole world upside down.

And yes, I hate you.



Dupa aproape un an, putin imi mai pasa de el. Stiu sigur. Acum am pe cine sa iubesc.

joi, 3 ianuarie 2008

In atentia celor care vor sa se apuce de facut telenovele romanesti

Ma uit la telenovela romaneasca ' Inima de tigan'.
Nu de alta dar e foarte interesant sa vezi cum mari actori incearca, fara sa reuseasca, sa para mai 'colorati', atat in limbaj, cat si in infatisare - imaginea lui Gh. Dinica, 'Aurica fieraru'(parca) vopsit pe fata ma amuza ingrozitor.
Despre altceva vreau sa vorbesc insa. Ma uit la acest 'mare' succes romanesc pentru ca este foarte comic sa vezi greseli monumentale ale unor regizori, sa zicem cat de cat de exceptie.
De exemplu, Cabral - Therry sau ceva de genu asta- e la inchisoare, in Franta. Vine un tip la el si stau amandoi de vorba in sala aia cu mese unde vin vizitatorii la inchisoare. Toate bune si frumoase, pana in clipa cand vezi scris mare pe usa (tin sa mentionez inca o data ca actiunea se petrece in Franta) "ACCES INTRARE".
Poate sunt eu tembela si in Franta sunt inchisori speciale pentru romani, unde totul e scris in romana.
Vorbeste Cabral cu tipu si ii zice ca are nevoie urgent de un telefon mobil sa o sune pe iubirea lui Roza (aka Nicolehta Luciu). Si il invata cum sa bage telefonul intr-o cutie de lapte etc.
Sta Cabral in celula lui si vine un politist si ii aduce cutia de lapte pe care , surpriza! scria "LA DORNA". Din cate stiam eu...La Dorna nu e lapte romanesc?
Ah...tocmai am avut o revelatie! Telenovelele astea sunt special facute pentru oamenii...
Pentru categoria 'aceea' de oameni...
Dar totusi o sa ma mai uit sa observ greseli de genul, dar si pentru a rade copios de cum se stramba in toate felurile Luciu&co.
Poate daca tot ne-am apucat sa facem telenovele romanesti...
N-ar trebui sa le facem si noi klumea?

Finally got mine

First of all, trebe sa mentionez: nu sunt atee, sunt doar addicted to Muse si addicted to 'Thoughts of a dying atheist'.
In sfarsit, dupa ce m-am chinuit vreo 20 de minute, am reusit.
Ma intreb daca am dorit sa imi fac blog doar pentru ca'este la moda' sau pentru ca am ceva de spus si prin intermediul lui m-as putea face auzita...
Dunno, inca incerc sa descifrez acest mister.