intr-o zi o sa am timp sa scriu. dar nu azi.

azi am fost la cofetarie.












happy?

Is this fashion?!?

Zilele trecute a venit pe la mine unchiul meu, Dan. Il stii pe Dan. Nenea ala alcoolic care m-a intrebat daca sunt lesbiana. Si m-a obligat sa ma trezesc la 8 dimineata [SAMBATA!] sa merg cu el sa se tunda. Am ajuns la frizer si a trebuit sa asteptam. Si am asteptat. Si am asteptat. Pana, intr-un final, tipul ala frizer cu vocea prea subtire pentru gusturile mele si probabil al multor fete l-a invitat pe scaun.
Si cat am asteptat sa il tunda pe unchiu meu [ceea ce nu prea i-a iesit calumea], am zarit un teanc de reviste. Am luat prima revista. ELLE. For men. Habar nu aveam ca exista si varianta pentru barbati. Bogdan Lobont cu blugi stramti pe coperta. Ma rog. Am deschis revista si am inceput sa rasfoiesc. Multi tipi imbracati cu haine de fitze [gen ghete de 1300 ron si curea de 450 ron]. Multe reclame la parfumuri. Unde imaginea parfumului se mai intampla sa fie cate un tip bun, cu par pe piept [termina, nu fii gelos, stii ca pe tine te iubesc].
Fiind o revista mondena, avea si rubrica fashion.Tipi pe catwalk, defiland in colanti verzi si geci mov. Si pantofi maro. Fara sosete. Si colantii erau din latex. Am uitat sa spun ca aveau si geanta. Sau poseta? Si esarfa.
Nu inteleg moda. Ok. La noi, fetele, parca-parca as mai accepta asa ceva. Dar nu concep ca un tip sa poarte colanti din latex si esarfa. Se mai poate numi ala barbat?
Take this dude, for example. Mi-au trebuit doua minute sa descifrez daca e fata sau baiat. Ba ca Rares zicea ca e fata [Uita-te la buzele 'ei' ], ba ca eu ziceam ca e baiat [Si domnuuu Gadea are buzele asa]. Intr-un final am decis. E barbat.
E barbat? Faptul ca poarta pantaloni nu il face barbat deloc. Nici baiat. Sau baietel. Si eu am pantaloni. Si nu-s barbat. As far as I know. Nu-s nici baiat, nici baietel. Dar nici tipul nu este. Stii, daca eu m-as duce la scoala cu o bluza gri, blugi albastri, bashcheti rosii, geanta roz, m-as simti aiurea ca deja as avea patru culori pe mine.
Oare domnul John Galliano a gandit cand a creat hainele astea. [Mai traieste John Galliano?] Sau ar trebui sa spun a 'creat'? Ma rog. E un spirit liber? Probabil. Creeaza chestii extravagante? Tot ce se poate.
Dar totusi, de cand extravaganta a devenit ceva fashionable? Inteleg ca este, pana la un anumit punct, la moda sa fii extravagant. Eu sunt. Doar vin neasortata si in patru culori la scoala. Dar, cand extravagant inseamna, ca tip, sa porti latex verde fosforescent si poseta, nu cumva cineva exagereaza? Nu il mai poti numi barbat. Nu exprima forta si masculinitate. Ci emite raze verzi care lushe de la colantii lui.
Really. Lumea tampeste. Idealul meu de barbat nu va fi niciodata un tip cu o basca roz in care mai incap vreo trei alti pitziponci ca el si cu pantaloni ca fatza de masa a lu mamaie de la tara. Si sincera sa fiu, nu stiu cine ar putea sa placa un astfel de barbat.

Cautand o poza interesanta pentru a face un post despre muzica, am gasit asta :







Si am realizat cata dreptate are poza. Prietenia chiar inseamna asta.
Inseamna sa ti pierzi timpul aiurea, alaturi de cei care ti sunt atat de dragi. Inseamna sa stai pe capul lor sau noaptea la telefon, spunandu-i prietenei celei mai bune cat esti tu de fericita cu el. Inseamna sa stai treaza noaptea, incercand sa o calmezi pe prietena ta care se simte nasol. Inseamna sa imparti cu prietena ta ultimul biscuit pe care il ai. Sau sa te duci sa ii cumperi pastile de la farmacie.
Nu stiu daca pentru restul lumii, asta inseamna prietenia. Pentru mine inseamna.
Ce incerc eu de fapt sa spun este ca nu trebuie sa faci ceva special cand esti cu prietenii. Doar faptul ca esti cu ei este ceva special. Si eu sunt recunoscatoare pentru ca i am alaturi.


Evident, postul despre muzica pe care voiam sa il fac initial necesita amanare.

Maine, 30 septembrie 2008. O zi ca oricare alta, am putea spune. Putem la fel de bine sa adaugam ca e marti. Septembrie, marti. Pentru ei doi insa este o zi speciala.
Ca sa intelegi si tu mai bine la ce ma refer, trebuie sa dam timpul inapoi. Mai exact, trebuie sa dam timpul inapoi cu un an. Era, ca si acum, un septembrie racoros. Parea o zi ca oricare alta, probabil. Nimic special. Pana atunci... Pana cand el a sarutat-o. Nu stiu cum a fost, nu am intrebat, nu mai stiu. Stiu ca, din momentul ala, au devenit ce si doreau de mult.
'El' si 'ea' au devenit 'ei doi'.
Ei doi, care au ramas impreuna, contrar asteptarilor.
Ei doi, care sunt nedespartiti.
Ei doi, care desi sunt niste fraieri si se cearta din copilarii uneori, se iubesc.
Ei doi, care desi se iubesc, se mint in legatura cu ce au facut azi. Desi e clar, amandoi s au prins ca erau la cumparaturi doar ca sa si cumpere cadouri.
Ei doi, care sunt...ei doi.
Si nimeni si nimic nu va schimba asta.
Ma bucur nespus ca, inca o data, mi se demonstreaza ca iubirea chiar exista si ca se afla printre noi.
[Si da, si noi am devenit 'noi doi', dar mai avem pana sa i prindem din urma].
Stiu ca maine cand imi vor da bomboane probabil voi plange.
Si mai stiu ca ma bucur pentru ei si sper sa ma invite la nunta lor de peste cinci ani.

Antipatii...

Antipatii. Cu toti avem antipatii. Fata de locuri, de haine, de spanac sau telina, dar in special, cu toti avem antipatii fata de oameni.
Apeland la prietenul nostru de toate zilele, dex-ul, aflam ca antipatia reprezinta " sentimentul sau senzaţia de neplăcere faţă de cineva sau ceva; repulsie; aversiune; silă; scârbă ". Nimic mai adevarat. Este ceva firesc sa ai o antipatie. Sau mai multe. As putea spune ca ne nastem cu ele.
Fie ca este vorba despre vecina de la 2 cu care nu ai vorbit niciodata si, totusi, nu o suporti. Sau ar putea fi vorba de un copil care se joaca fotbal in fata blocului si te enerveaza la culme. Tu stii ca nu a facut nimic rau. Insa, ai o antipatie fata de el.
Bine, bine, de obicei ai antipatii fata de oameni pe care ii cunosti si stii ca nu se ridica la nivelul tau, sau ca fac glume proaste si rad aiurea. Dar se intampla sa ai antipatii si fata de persoane pe care nu le cunosti. Pur si simplu sa auzi numele lor si innebunesti... Stiu sigur ce spun pentru ca si eu am trecut prin asta.. Si nu cred ca sunt singura.
Totul tine de cum stim sa ne controlam. Sau sa ne ascundem antipatiile fata de oamenii respectivi. Si ar trebui sa invatam ca nu totul este ceea ce pare si sa nu ne dam cu parerea despre cineva sau ceva pana nu stim cu adevarat despre ce este vorba.

Sunt zile in care nu suntem recunoscatori pentru ce avem. Si ne dorim mai mult, mai mult si mai mult. Niciodata nu acceptam ca poate, poate chiar suntem norocosi pentru putinul pe care il detinem.
M am gandit la oamenii care, din nastere sau din cauza unor accidente, sunt privati de vaz, de auz, sau de darul vorbirii. Ei cum se simt stiind ca nu pot fi niciodata ca toti ceilalti?
M am pus in pielea lor. Si am realizat ca nu m ar deranja daca nu as mai vedea niciodata. N ar fi chiar atat de rau. Uneori poate iti doresti sa nu fi vazut lucruri cu adevarat triste.
Si nici daca n as mai auzi nu ar fi foarte rau. Adica se intampla sa vrei sa nu fi auzit cand cineva iti spune lucruri care te ranesc si care iti fac mult rau.
In orice caz m as putea obisnui si cu lipsa calitatii nasului meu de a avea un miros dezvoltat. Chiar imi doresc sa nu fi simtit cate un miros urat sau, dimpotriva, as vrea sa nu fi mirosit un parfum strain...
Dar niciodata nu cred ca m as obisnui cu ideea de a nu vorbi, de a nu putea vorbi. Nu spun aici doar de prostiile pe care le debitez zilnic si plictisesc lumea. Insa nu mi as putea imagina viata trecand fara sa pot spune ' ajutor' , 'te iubesc' , 'mi a fost dor de tine' , 'lasa ma n pace' . E singurul mod in care imi pot exprima sentimentele. Si nici in ruptul capului nu as renunta la el.

Un barbat adevarat spala vasele. Care nu sunt ale lui. Si asta il face adorabil.

O fata si un baiat se despart.Nu e de ajuns iubirea lor? Cei doi renunta spunand ca perfectiunea nu exista.
Intrebarea mea este : au ei dreptate? Perfectiunea nu exista? Ar trebui sa o cautam? Ne simtim aiurea daca vedem ca ea nu exista?
Le as spune fetei si baiatului ca perfectiunea nu exista. Dar ce sa stie ei? Oricum nu m ar asculta. Asa ca deocamdata ramane doar parerea mea, pe care ti o impartasesc tie.
Perfectiunea nu exista. Daca toti oamenii ar fi perfecti, totul ar fi perfect. And where's the fun in that? Nu stiu.
Sa cauti perfectiunea este o pierdere de timp. Iti irosesti jumatate din viata cautand ceva ce nu exista. Si ce nu si ar avea rostul in viata ta.
Gandeste te cum ai mai rade de un prieten care este 'imperfect' la mersul pe role. Sau 'imperfect' la cantat si vocea lui e groaznica, totusi canta cu atata pasiune incat este genial.
Daca ar exista perfectiunea, ar fi in imperfectiunea din jurul meu. Nu as schimba nimic.
Le as mai spune celor doi sa nu mai piarda timpul degeaba si sa nu mai caute perfectiunea aiurea. Nu e de ajuns ca se au unul pe altul?

- De ce ai venit?
- Stii de ce am venit.
- Nu! Nu vreau!
- Ti-am spus de la inceput ca asa se va intampla.
- Nu!
- Ba da.
- Nu vreau!
- E timpul.
- Nu! Lasa-ma! Pleaca!
- Nu pot. Ti-am spus ca astazi voi veni.
- Nu poti sa-mi mai lasi un ragaz? O saptamana...
- Nu. Deja ti-am lasat o luna. Mi-ai spus ca e destul timp sa iti rezolvi problemele.
- Dar nu mi le-am rezolvat. Gandeste-te la ei...
- Nu am ce sa ti fac. Ai gresit, trebuie sa platesti.
- Nu vreau sa plec. Ce o sa faca ei fara mine?
- Se vor descurca.
- Dar...
- Mai. Ti-am spus. Nu te mai ruga. Deja ti-am lasat o luna. Altii ar fi mai mult decat bucurosi sa ii iau.
- Eu nu vreau! Nu vreau sa mor!
- Nu se poate altfel. Asta ti-e scris, asta o sa se intample.

ma enervezi.

ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi ma enervezi.
lasa ma n pace.
get a life please.
now.

sunt cea mai complicata persoana pe care o cunosc.

atat.

Ca sa continui ideea de ieri...

Legat de ignoranta. Tin minte ca intr a noua la logica, tot dadeam peste propozitia (pentru ca nu stiu daca este silogism sau altceva) 'Ignorantii mor fericiti.'
Sunt o ignoranta. Sau incerc sa fiu. Atunci cand banuiesc o chestie, ceva de rau, prefer sa nu spun cu voce tare. Sau macar sa o scriu. Nici macar nu ma gandesc prea mult la chestia respectiva.
Mi e frica. Mi e frica de faptul ca daca spun cu voce tare, chiar o sa se intample.
E o prostie. Ce trebuie sa se intample se intampla. Cu sau fara voia mea.
Sunt multe lucruri de care mi e teama acum dar nici prin gand nu imi trece sa le spun.

Importanta mersului la dentist

Nu am de gand sa fac un post in care sa spun cat de bine e sa te duci la un dentist arab pe nume Rashid, care sa ti umble cu freza in masea pana incepi sa te uiti crucis, iar apoi sa ti puna plomba si sa ti ia si bani pentru asta. Bine, nu neg ca mersul la dentist este ceva de rau. Numai ca nu asta am de gand sa exprim astazi.
Ci o idee pe care dentistul meu mi a dat o. A spus ca ii este foarte frica sa se duca la doctor si sa ii spuna respectivul ca este bolnav. Si stie ca ceva are, pentru ca din cand in cand il doare inima. Insa prefera sa ignore.
Ceea ce m a facut sa ma gandesc. Ce anume prefer eu? Sincer, cred ca prefer sa stiu. Habar n am. Daca ignori problema, tot n o sa dispara. De aia prefer sa stiu. Macar sa stiu din ce cauza mor.
De aia o sa ma duc la cardiolog sa vad daca am ceva. Si cred ca si la neurolog. Mai bine sa stiu.
Revenind la titlu, pot spune ca mersul la dentist are importanta lui.

Prietenii sunt aceia care atunci cand nu poti sa iesi din casa inventeaza lucruri ca sa te scoata afara.




Love you, guys! >:D<

Reclamele sunt o cale buna pentru a face cunoscut un produs, a-l promova si a convinge oamenii sa cumpere. Chiar sunt in Romania reclame bine concepute, cum ar fi cele de la Dero Surf ("Scoate cele mai frecvente 99 de pete") sau cele de la Tuborg (Martin e foarte bun).
Dar exista si reclame care ma scot din minti. Reclama la Mirinda - "Nu rata nicio picatura" este absolut cretina. Nu ideea in sine, dar tipul din reclama este absolut hidos. E urat! Si are si buzele foarte groase. Absolut groaznic, parerea mea. Imi pare rau, dar nu am ce face. De fiecare data cand il vad, incep sa fac fete-fete si schimb canalul.
Imi pare rau pentru ca sunt rautacioasa.

Nu-mi mai pasa.

Acum sunt fericita. Te am pe tine. Chiar daca ei nu vor sa fim impreuna. Ceva imi spune sa am incredere in tine. I...guess i love you.

urasc, urasc, urasc

urasc cartierul in care stau.
urasc oamenii care atunci cand se ciocnesc doua masini se strang mai repede decat atunci cand li s ar da bere pe gratis.
urasc cretinii care joaca fotbal in fata blocului meu.
urasc idiotii care mananca seminte pe scara blocului meu, de parca matura ei.
urasc ca dupa ce ca mananca seminte, mai asculta si muzica tampita care imi ramane mie in cap o jumatate de zi.
si urasc...


in ultimul rand te urasc pe TINE, in care am avut incredere si am crezut ca esti altfel. dar mi ai inselat asteptarile. dar ma bucur ca asta s a intamplat acum si nu mai tarziu cand ar fi fost prea tarziu.

te urasc, dragul meu :)

i'd like to thank...

pentru ca m-au ajutat sa trec peste tampenia de azi :
- Mary si Maria. Mary a avut o contributie putin mai mare azi, dar si Maria a avut importanta ei;
- 3Mm@ si Crinutza . le iubesc
- ciocolatei
- Scouting for girls


:)

mama, da-mi drumul... part 2

O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!


ok.nu tot timpul. dar acum


O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!
O urasc!

de-aia.

de-aia o sa ma mut cand fac 18 ani.
de-aia urasc eu mararul.
de-aia nu vreau sa mai aud de ardei umpluti.
de-aia vreau sa imi cumpar masina.
de-aia vreau sa fac doi copii.
de-aia vreau sa le fiu prietena buna.
de-aia sunt o ciudata complexata.
de-aia urasc sa imi cada hartia igienica pe jos.
de-aia o sa imi dau copii la inot, karate, dans si chitara.
de-aia fac dus in loc de baie.
de-aia vreau sa arat bine si la 30 si la 40 de ani.
de-aia.


lista va continua.

nobody's perfect

Mereu aud ca cineva nu e multumit de nasul lui, altcineva isi uraste parul, altul urechile si asa mai departe. Si asta li se intampla mai ales fetelor. Si oricat, oricat te-ai stradui sa le spui


'Hei, parul tau chiar e ok'



ele nu vor intelege. Se vor incapatana sa se simta mai departe nefericite si complexate.
Care este cauza pentru care dorim mereu mai mult, mai frumos, mai mare?
Una din cauze ar fi ca baietii sunt mult prea superficiali pentru noi. Dar ce, noi nu cautam ca EL sa fie frumos, inalt, cu par frumos, ochi verzi si buze senzuale?Eh da, ai raspunde, dar ei nu au celulita. NU, nu au, la naiba!
Alta cauza? Poate ca vedetele arata al naibii de bine si noi nu? Mda, ele au nasul perfect, fund ferm, sani geniali [Mbine, am uitat sa spun ca astea sunt dobandite prin operatii :) ] Sa fim sincere, de cate ori nu ne-am plans prietenilor de felul cum aratam? Si de cate ori nu ne-am simtit razbunate cand vedeam fotografii cu o vedeta plina de celulita, cosuri? Ah, multumesc, Britney Spears!
Asa, revenind.
O a treia cauza?
Dar daca...
Nu..
Nu se poate una ca asta..
Nici nu pot sa spun..
Hai..
Zi
Ok...
Daca...daca suntem noi prea paranoice?
Ei uite ca...e si posibilitatea asta.
Recunosc. Si eu sunt o complexata. Imi urasc: parul, fruntea, sprancenele, nasul, urechile, buzele, dintii, barbia, umerii, mainile, sanii, burta, fundul, picioarele, degetele mici de la picioare.
Si daca ignori problema, nu scapi de ea. Dar daca inveti sa traiesti cu ea?
Pentru ca nu suntem singurele care avem problema asta.
Sa recunoastem...


Nimeni nu este perfect.

- so, kid, esti sigura ca vrei sa faci asta?
- mdap.
- sigur??
- nu. nu stiu. fuck. nici nu mai stiu ce vreau.
- atunci, de ce faci asta?
- nu stiu. te rog, nu-mi cere motive. nu si tu.
- ...
- si-asa toata lumea mi-a sarit in cap cand am hotarat asta...
- deci deja e un lucru hotarat.
- da.
- si te-ai gandit ce o sa faci in continuare?
- nu. nu m-am gandit. nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fac.
- dar daca mai tarziu o sa regreti?
- ...
- ei, zi ceva...
- de asta mi-e teama. dar stii cum zic eu mereu...e mai bine sa regreti ce ai facut decat ce n-ai facut.
- stiu asta. ai dreptate.
- tot ce sper e ca...ei sa inteleaga de ce am facut asta. si sa nu ma judece. deja au inceput sa-mi sara in cap pentru asta.
- stai linistita. eu voi fi alaturi de tine. intotdeauna.
- sper.
- plus ca mai sunt altii care sunt alaturi de tine. desi nu-ti dai seama.
- ok, am inteles.
- good.
- deci, nimeni nu ma va judeca pentru ceea ce fac, da?
- daca e sa o luam asa, te vor judeca. dar daca tu crezi ca e bine ceea ce faci, nici sa nu-ti pese de ce cred ei, ai inteles?
- da.
- bravo, pustoaico. asa te vreau. respira adanc...si fa ce trebuie sa faci.

there is hope.

Acum cateva seri, Crinuta a intrat pe mine foarte suparata sa imi spuna ca prietena unui prieten a murit. Ea avea leucemie si se dusese sa se trateze in Elvetia. Inainte de operatie, murise. Crinuta plangea si eu nu aveam cuvinte. Sa ai 17 ani, sa afli de cateva saptamani ca esti bolnav si sa mori mi se parea mult prea crud.
Si m-am gandit mult la chestia asta. M-am gandit ca suntem mult prea atenti la lucrurile superficiale si am uitat sa ne bucuram de viata. Sa alergam in parc si sa radem de unii singuri pe strada. Sa pretuim viata. Sa ne bucuram ca inca suntem sanatosi si ca avem prieteni langa noi.
Eu nu o cunosteam pe fata bolnava de leucemie, dar mi-a parut extrem de rau. Era tanara, frumoasa...Sa ma pun in pielea celui care pierde pe cineva drag? Nu stiu daca as rezista. M-as indoi ca mai exista cineva deasupra. Sau as crede ca, daca exista, e mult prea aspru cu noi, oamenii.
Dar uite ca exista. Si chiar face miracole. Nu, ea nu a inviat, daca la asta te gandeai. Sau ai putea spune si asa. Si iar, m-as pune in pielea celui care afla ca ,de fapt, fata care a murit, nu era persoana cea mai draga de pe lume pentru el. Ca fusese o greseala de nume. Si fata despre care aflasem ca a murit este de fapt in viata si se simte foarte bine.
Ei, mai zi tu ceva daca poti. Ramai fara cuvinte.
Si chiar daca ea nu a murit, nu retrag cuvintele de mai sus despre cum suntem prea atenti la chestiile superficiale in loc sa ne preocupam de maruntisurile care ne fac viata mai frumoasa.

mama, da-mi drumul...

parca ieri te jucai cu copiii in fata blocului leapsa, sau baba oarba si cate si mai cate...radeai, te distrai cu prietenii, nu aveai nicio problema. nu iti pasa cu ce te imbraci maine, sau ca parul iti sta nasol, sau ca ti-a cazut un dinte. erai fericit.
si dintr-o data de trezesti un 'aproape adult' cu cosuri, cu probleme de greutate, cu crize de personalitate si mai este si indragostit. ai saptesprezece ani. to make it worse, ai tai nu te inteleg, nu iti dau destui bani, nu iti cumpara haine din plaza, chiar daca tu le spui ca toti prietenii tai poarta haine de la zara, nu te lasa afara destul, nu te lasa la munte cu prietenii.
din felul cum reactioneaza, intelegi ca trebe sa te comporti ca un adult, sa intelegi ca au probleme si sa incerci sa ii ajuti.
si acum vine partea nasoala. cand vrei de exemplu sa iti cauti o slujba,tipa la tine ca esti prea mic si cate si mai cate.
mama, de ce in situatii care, dupa parerea mea, iti convin tie, eu trebe sa ma comport ca un adult si in altele, sunt doar copilul tau?
vor intelege parintii vreodata ca odraslele lor se maresc? si cum sa le spui? cum dumnezeu sa le spui cum sa te vada, cand ei...cand ei inca spera ca intr-o zi se vor trezi, se vor uita pe balcon si vor vedea un baietel sau o fetita de vreo 8 ani, jucandu-se leapsa, baba oarba, de-a v-ati ascunselea si cate si mai cate...

lumea este un rahat...

si eu voi incerca sa o schimb.
stiu ca voi reusi.
sunt tot mai aproape.
fiecare hartie aruncata la cos...
fiecare semafor la care astept sa se faca verde[...
fiecare carte pe care o dau in dar...
fiecare litru de apa pe care il economisesc, facand dus in loc de baie in cada...
fiecare zambet sau privire pe care il/o arunc unui copil mic...

voi schimba lumea!

din categoria...

...sa moara dusmanii.
de cand cu tokio hotelista care s-a aruncat de la parter pentru bill...sau tom...mha rog...care o fi el, curentul emo a fost foarte mediatizat.
so why not become emo? si-asa aud de la altii ca imi tai venele si chestii [total neadevarat.] si am uitat sa spun ca ascult si muzica pe care emo o asculta. in afara de tokio hotel. ii urasc.
deci pe bune. occidentul ne aduce numai tampenii. vezi valentine's day. si vezi curentul emo. la noi in tara nu exista. parerea mea. sunt ori wannabe emo, genul ala de copii care stau la mc la romana, ori pustoaice de 12 ani indragostite de bill. sau de tom. unu din ei.
asa ca am decis sa devin emo. pentru ca sa fiu feminina nu e punctul meu forte. i suck at that.
incep prin poze. asa, doar sa moara dusmanii mei.

like i promised...

plimbandu-ma prin bucuresti...

...am realizat ca orasul nostru chiar e tare.

intr-un post viitor voi reveni cu amanunte si cu poze.

:)

acum tema la engleza...

din categoria...

...lucruri pe care nu e suport :

• sa imi cada hartia igienica din mana si sa se imprastie prin toata baia
• sa fiu presata de timp
• sa fiu in intarziere
• sa am teme multe
• sa ma trezesc cand mi-e mult prea somn
• sa ma laude profii
• sa mi se descarce telefonul
• sa dau lucrari neanuntate [ gen mate ]
• sa recuperez sambata asta
• sa pierd mondenii
• sa imi intre apa in tenesi
• sa scot poze din telefon sau aparat in calculator
• sa uit mancarea acasa
• sa imi sterg skaterii
• sa am ciocolata intre dinti
• sa nu pot cumpara ce vreau, cand vreau
• ca tu nu poti uita de ceilalti asa usor (stai linistit. nu te parasc aici. desi ai merita. ai noroc ca te iubesc)
• ca ma cumperi doar cu un trandafir si ciocolata milka cu caramel

cand o sa mai am inspiratie, o sa mai scriu.
till then...
hugs.

aminteste-ti ca maine ai teza si trebe sa inveti...

macar putin

...


totul e bine acum.

cel putin la suprafata.

si mi-e chiar foame...
am scapat de teze!
ma rog...mai am doua...dar cui ii pasa?


si chiar vreau sa fug...cum am putut sa fiu oarba atata timp? ma rog...n-o sa-ti povestesc acum...ei ne urmaresc...

mai tarziu...


tot mi-e foame.


ma duc sa mananc.

Nisip, talazuri, spume si scoici - tu, nicaieri...

1. Poemul într-un vers. Un singur nai, dar câte ecouri în păduri.
2. Păstorul mării. Copilul gol mai cântă din fluier la delfini.
3. Îmbrăţişare. Suia o viţă de-aur pe negrul chiparos.
4. Pan. Prin frunza rară ţapul priveşte, faun trist.
5. Pasărea din basm. Zburau fazani de aur în focul din cămin.
6. Arta poetică. Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.
7. Melancolie. Foşniră împuşcate lungi aripi. Dor târziu.
8. Pasărea mării. Un nor de taină zboară pe-o insulă-n amurg.
9. Trecutul. În ochii verzi porţi marea spălată de furtuni.
10. Reîntoarcere. Am pribegit cu zeii, la oameni să mă-ntorc.
11. Ciocârlia. Din praştia câmpiei lumina cântă sus.
12. Norii. Albastru clătinate, aeriane culmi.
13. Crăciun. Se-oprise steaua, fânul din staul strălucea.
14. Templu antic. Încremeniră patru coloane, cerul, marea.
15. Stăpânul mării. În plasa lor pescarii au prins un zeu străin.
16. Înserare. Pe-oglinda legănată a sufletului: norii.
17. Sângele vieţii. Ca vremea nu se-opreşte, ca moartea nu-l aud.
18. Zvon. E roiul de albine sau numai amintiri?
19. Stelă de dansatoare. Cu vălul tras pe faţă, se depărtează stând.
20. Trup de fată. O salcie mlădie cum e tulpina ei.
21. Dorinţa. Iubire nu fi veşnic al inimii tăun.
22. Întâlniri. O piersică pufoasă şi fraged un obraz.
23. Iarnă. În zare zurgălăii de sănii… Suflet nins.
24. Amurg. Iubirea ta m-ajunge cu umbre tot mai lungi.
25. Logodnă. Pe mal un singur paltin, pe ape doar o stea.
26. Calea nopţii. Prelungul drum al lunii pe mare până-n zori.
27. Navigatorii. Pe zări amurgul singur cu dorul lor pustiu.
28. Marinarul. Din larg zăream pământul, pe ţărm privesc în larg.
29. Plaja. Nisip, talazuri, spume şi scoici – tu, nicăieri…
30. Tinereţe. Pe frunza toamnei pasul sfios al căprioarei.
31. Dezamăgire. Ai spart oglinda: chipul din ţăndări nu-l culegi.
32. Turc bătrân. Îşi numără mătănii de-o mie şi-una de nopţi.
33. Golful. A strâns albastru-n braţe, şi-l leagănă mereu.
34. Popor nomad. Cu norii şi cu vântul porneam, pământul sta.
35. Popor nomad. Foc stins, cort strâns, pustiul şi pulberea plecării.
36. Popas. Proptiţi în lănci, cu hăţul pe braţ, la focuri mari.
37. Descălecătorii. Întâiul fum de sate şi-n vale glas de câini.
38. Artă poetică. Din teascurile vremii plâng lacrimă de vers.
39. Zile şi nopţi. Trecură ciute albe şi-ntunecaţi ogari.
40. Prevestire. În codrul numai muguri, un sunet de topor.
41. Copilărie. O jucărie spartă găsită într-un pod.
42. Toamna copilăriei. Mireasmă de gutuie într-un iatac bătrân.
43. Părăsire. Pe orice cărăruie dau iarbă amintiri.
44. Conac de altădată. La scări părăginite de suflet, surugii.
45. Singur. Prin pulberea de aur cu toamna în zăvoaie.
46. Veveriţa. toamna O frunză roşie suie pe ramuri, alte cad.
47. Poetul. Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod.
48. Vânătoare. În zori prin ceaţa roză un sunet surd de moarte.
49. Friză. Strunindu-şi calul, sare prin veacuri nemişcat.
50. Friză. De când îţi legi sandala, s-au dezlegat milenii.
51. Păstorul. Cu fluierul la gură cum tace, codrul cântă.
52. Amintirea. La cuib, o rândunică prin suflet zboară lung.
53. Gorgane pe Bărăgan. Cămile-ngenuncheate venite din Altai.
54. Primăvară. Livezi în floare, cucul, munţii ninşi, alt cuc, departe.
55. Ţara. Balauri, munţi vineţi, păzeau cetăţi de-argint.
56. Lacrimi. De plângi, o primăvară s-o scutura de flori.
57. Luntraşul. Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind.
58. Nemuriri plăpânde. Migdalul meu în floare şi tu zâmbind sub el.
59. Întoarcere. În toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil.
60. Cimitir tătăresc. Pasc moarte capre straniu încremenind pe râpă.
61. Bujori sălbatici. Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii.
62. Prier. Oprit în drum, migdalul ne-ntinde flori sfios.
63. Pescăruşi. Din valuri spume albe au început să zboare.
64. Despăduriri. Se duc pe râul vremii toţi anii mei, buşteni.
65. Sângele vieţii. Ca vremea nu se-opreşte, ca moartea nu-l aud.
66. Seară la Voroneţ. La sfinţii-n zugrăveală, amurgu-ngenunchea.
67. Sfârşit de iarnă. Cocorii ţipă. Gheaţa din suflet mi se sparge.


Ion Pillat

time to move on, kid!

Nu mai are rost sa te gandesti la cum ar fi daca ele intr-o zi... Nu mai are rost.
Viata e mult prea frumoasa ca sa mai regreti asta. O sa fie bine. Iti promit. Poti sa te descurci si fara ele.
Plus ca nu esti singura. Ai multe persoane in jurul tau care te iubesc si te sustin.
- Name three.
Daca vrei tu...Dar pot chiar sa iti numesc mai multe persoane. Sa vedem. Avem Mircea, avem 3Mm@, avem Claudiu, avem Crinuta, Mary, Maria si lista poate continua.
Vezi ca nu esti singura?
Acum du-te. Du-te sa inveti la romana ca dai teza luni.
Good luck, kid.


later edit: cat de relativa e dragostea...

orasul tau este si al meu. eu stiu, pot si vreau sa transform Bucurestiul in capitala pe care ne-o dorim cu totii.

Iesind din metrou am fost intampinata de niste oameni care imparteau fluturasi si brosuri cu anumiti candidati la primaria Bucurestiului. Oamenii aia care pentru nuj ce salariu, sunt in stare sa te bata ca sa iei un fluturas de la ei si nu de la ceilalti care sunt la trei pasi mai incolo, gata sa sara si aia pe tine. Am luat si eu o brosura numai de curiozitate, pentru ca nu voi ajunge sa votez cu cine vreau, desi asta este ceea ce imi doresc din suflet : sa votez pe cineva la nimereala si degeaba, ca nu iese
sau
sa votez un CRETIN care sa devina primar si sa NU faca nimic.
Cum ziceam, am inceput sa rasfoiesc brosura, pliantul, ma rog, ce era aia.
Si mi s-a parut FOARTE AIUREA faptul ca pozele cu acel domn chiar se chinuiau sa iti ajunga la inima. ' Ia uite, domnul ***** chiar face ceva pentru Bucurestiul nostru JEGOS'
...
cum ar fi...uhm...planteaza panselute?
Ma rog, scopul postului nu este sa RIDICULIZEZ felul cum domnul respectiv planteaza panselute. Si nici sa afirm ca Bucurestiul nostru mult IUBIT este un oras de rahat. Crede-ma, NU E!
Asa. Vreau doar sa ma plang de faptul ca acesti oameni in care noi ne punem toata increderea si sperantele ca ne vor scoate din rahat de fapt nu fac nimic. Sunt absolut consternata de faptul ca ajuta batrani sa treaca strada si ne dau fasole boabe cu costita in conserva DOAR cand este an electoral. Nu ma plang, fasolea chiar a fost buna. Still, cred ca daca ar face ceva de genu in fiecare saptamana sau o data pe luna, vor avea mai mult succes. A ba nu...pentru ca asta inseamna ca ar trebui sa renunte sa isi cumpere Mazda si aer conditionat in vila pe care au construit-o la mare, ca cea de la munte deja are aer conditionat. Si ala dauneaza. Dar intr-un alt episod. De-abia mi-am cumparat eu.
Asa. Daca as avea drept de vot, as vota pe, sa zicem, domnul ***** (un indiciu, lui ii apartine sloganul din titlu) si apoi m-as chinui din rasputeri sa obtin o audienta la dumnealui, doar pentru a-l ruga sa imi arate cate din proiectele pe care le-a enuntat in nenorocita de brosura sunt aproape realizate.
Pana atunci, tu poti vota si poti face acelasi lucru.
Noapte buna.

hmm...

hey!sarbatori fericite!iti doresc numai bucurii si multa multa fericire!stii k de obicei nu dau msje de genu, dar am o intrebare care nu mai poate astepta...tu...nuj...imi simti vreun pic lipsa?daca tu m-ai intreba asta...stii bine ca iti simt lipsa si mi-e dor de noi. as vrea sa mai vorbim, daca nu in legatura cu asta, macar despre lucruri banale... :)


mesaj trimis la ora 21 13.
inca nu am primit raspuns.
dar, oh, cat imi doresc ca ea sa raspunda.
chit ca spune nu.


primit raspuns ora 21 42
Sarbatoarea Invierii Domnului sa fie un moment de bucurie, liniste sufleteasca si armonie!maine plec la tzara:)).crede-ma ca imi pare rau ca nu mai e ce a fost,,,crede-ma ca-mi pare,dar imi trebuie timp sa fim ce am fost odata.


atat.nu stiu cum sa interpretez...e de bine?nu e?
habar n-am.

scares the hell out of me..

In zece luni fac 18 ani. Si ma ingrozeste chestia asta.
Ma ingrozeste faptul ca o sa fiu libera sa fac ce vreau.
Ma ingrozeste faptul ca voi putea vota.
Ca voi putea avea o slujba.
Ca voi putea sa am o casa a mea.
Ca voi putea sa ma mut din casa alor mei.
N-o sa fiu pregatita. Abia daca pot sa tai paine sa imi fac sandvis. Ca sa nu mai zic de hainele anapoda din sifonier.
Cum sa devii major la 18 ani cand abia ai invatat sa iti legi sireturile? Nu e cazul meu. Dar chiar ma intreb. Sunt atati inapti pe lumea asta, care la 18 ani devin majori. Lasam la o parte faptul ca isi iau carnet de conducere si omoara cativa oameni din prostia lor.
Cred ca 18 ani este o varsta mult prea frageda pentru atatea responsabilitati...
Mi-e cam foarte teama de varsta asta...

wtf

ar fi o minciuna nenorocita sa spun ca ele nu imi lipsesc...
si este mult, mult prea tarziu.

se tachinau...

el : spune-mi...ce prezervative vrei sa iau?
ea : extra small...
el : nu se gasesc...
ea : deja ai cautat?

dar totusi se iubeau...


later edit: pana ea nu l a mai iubit.

Visare...

Erau acolo, EL si EA. Amandoi. Se insera peste arborii rari. Aerul prin care parca pluteau parea incarcat cu un miros de ciocolata, amestecat cu fum de tigara. Erau singuri si totul se transormase in aur pentru ei. Clipele erau lungi, nesfarsite.


Visau, sau chiar traiau?
Visau.

cum stii...

...cand iubesti pe cineva? Nu zic ca il iubesc...e prea devreme... Dar cum o sa imi dau eu seama ca il iubesc, cand n-am iubit un baiat in viata mea? Excludem prietenii...
Simti fluturi in stomac? E fumata...
Nu stiu. Cred ca iubesti atunci cand stii ca celalalt te iubeste. Si esti sigur de sentimentele lui. Si iti cumpara ciocolata cand va vedeti. Si cand parul iti sta ingrozitor si ai masca verde pe fatza si halat de baie si el te soarbe din priviri. Si cand mananci ciocolata si te murdaresti la gura si el inca te adora.



Sa fii tu cineva special in viata mea?


Later add : da. esti cineva special in viata mea. si de-aia te iubesc.

Later later add : nu, m am inselat. Cat de efemer e totul...

gossip girls

Cum este pana la urma cu barfitul? Citeam zilele trecute pe hi5-urile unor colege despre chestia asta. Gen ' NU MAI BARFITI!' stuff...
Si ma gandeam...Cum dracu este cu barfitul? Ideea e ca de multe ori nici nu barfesti. E o nevoie acuta de a discuta despre defectele altora, in speranta ca astfel defectele tale vor fi acoperite. Daca reusesti, habar n-am.
Cum e faza aia cu ' you are making me famous'? Daca e sa o luam asa, chiar devii faimos dupa ce esti barfit cateva zile. Dar pentru asta trebe sa dai si motive. Daca chiar vrei sa devii celebru (scuza-mi cacofonia).
Si ca sa fiu sincera, si eu barfesc. Dar nu in modul rautacios. Doar pe cine merita. Si doar cu prietenele mele.La urma urmei, nu fac nimic rau...Vreau doar sa ii fac pe restul faimosi.
[Adaugat mai tarziu : care prietene?ironic like] Cum scapi de barfe? Simplu. Don't give a fuck. Esti mult prea destept pentru ei, kid. Lasa-i sa te barfeasca si nu pune la suflet. Aveam o colega in generala care ma ruga sa intreb prin clasa ce parere au colegii despre ea. Geez! Get a life! Nu mai traiti prin altii.





Si pentru cei care au scos zvonuri despre mine cum ca atunci cand eram mica eram obeza si am fost dusa intr-o tabara de slabire...

Keep talking about me. You're making me famous.

black holes and revelations

So, e cam asa.
Am avut niste revelatii lately.
Cum ar fi:
- o sa raman virgina pana la 23 de ani
- daca o sa se intample mai devreme, ori o sa ii dau papucii, ori o sa plang ingrozitor
- ori n-o sa il suport si o sa ma ridic si o sa ma imbrac, lasandu-l gol in pat
- caut un tip copilaros doar pentru ca si eu sunt copilaroasa si nu vreau sa ma simt ciudat langa el



El e adorabil.
Tin la el.
Noapte buna.

sa mai lasam grijile cotidiene...

taci.

lasa-ma.
n-am chef.
nu stiu ce vreau.
sunt varza
ciudata.
scorpie.
urasc.
ma urasc.

ESTI IDIOATA!

cum iti dai seama daca ce ai facut a fost bine?

oare daca inca ai regrete dupa asta, inseamna ca ai procedat gresit?


intrebari.intrebari.
trebuia sa il astept?
cat?
nu puteam face nimic.
nu?
sau da?
ah.
taci.
ma doare.
nu stiu.
esti fericita?
nu.
nu?
pai cum?
asa.
sau sunt?
sunt?

...

cum ar fi fost daca...?

what could i do?

Sunt momente in viata cand nu stii cum sa actionezi. Cand nu stii ce sa alegi. Ti-ai dori sa fii fericit, dar in acelasi timp iti doresti ca fericirea ta sa nu fie un motiv de tristete pentru ceilalti. Lumea e cruda.
Fericirea mea inseamna tristetea ta. Still, cum as putea sa fac ca amandoua sa fim multumite?
Nu exista fericire deplina in lume. Da. Fericirea mea ii raneste pe ceilalti.

back...

si am net.
si calculator.
si e bine.
si am o gramada de chestii pe cap. si vreau sa vina aprilie ca sa scap.
si vreau...vreau sa il vad duminica. e dragut.

ca tot veni vorba...mergand spre casa intr-o seara, m-a lovit.toti tipii pe care i-am placut au fost copilarosi.si el este.foarte copilaros.dar chiar ma intreb de ce imi place asta la el?oare caut neaparat ca EL sa fie imatur si childish? sau e o coincidenta?

anyways...l-am surprins privindu-ma. cred. dar nu vreau sa imi imaginez ca deja este al meu. poate mi s-a parut. sau poate aveam spanac intre dinti.
dunno...
still dunno.


later add [28 aug 2008] ce cretina eram...

inca nu am net

si astept...
astept..
...

Info shit

Scriu din ora de info.
Calculatorul meu s-a stricat.
De o saptamana.
Dar am 6 posturi de muzica. Ha!
Ma doare capul.
A venit primavara.
Mi-e somn.
Cristina ma roaga, ma implora de fapt in genunchi, promitandu-mi mancare pe o saptamana, sa scriu si despre ea. E nebuna. Si de fapt nici nu ma roaga. Ha!
Mi-e dor...

Crash and burn

When you feel all alone
And the world has turned its back on you
Give me a moment please to tame your wild wild heart
I know you feel like the walls are closing in on you
It's hard to find relief and people can be so cold
When darkness is upon your door and you feel like you can't take anymore

Let me be the one you call
If you jump I'll break your fall
Lift you up and fly away with you into the night
If you need to fall apart
I can mend a broken heart
If you need to crash then crash and burn
You're not alone

When you feel all alone
And a loyal friend is hard to find
You're caught in a one way street
With the monsters in your head
When hopes and dreams are far away and
You feel like you can't face the day

Let me be the one you call
If you jump I'll break your fall
Lift you up and fly away with you into the night
If you need to fall apart
I can mend a broken heart
If you need to crash then crash and burn
You're not alone

'Cause there has always been heartache and pain
And when it's over you'll breathe again
You'll breath again

Imi explica cineva si mie

de ce abia ma mai puteam tine pe picioare cand l-am vazut??

nu??

nimeni??

Oare aruncatul...

...cu ambalajul de plastic de la sendvisuri intr-o fata poate fi considerat un ritual de imperechere?

Si chiar credeai...

...ca nu o sa te simti nasol azi? Ca daca spui ' Anul asta sunt anti-Valentine's Day!' chiar o sa fii indiferenta? Oh, come on! You're pathetic... Ti se citea in priviri ca tanjesti si tu dupa un gest dragut, oricare ar fi gestul. Nu te supara ca iti spun, dar esti o ciudata. Sincer.
Adica ieri te uitai la ea si iti venea sa ii dai cu ceva in cap, DOAR FIINDCA STATEA LANGA EL?? Geez... Nu e proprietatea ta. Si nici nu va fi. Prieten sau nu, nu trebuie sa fie proprietatea ta. Ok? Asa ca sa nu faci crize doar pentru ca o fata il saluta sau sta langa el. Pur si simplu nu avea unde sa stea. Daa, stiu. Acum tot ce intelegi tu din ce spun eu este 'Bla bla bla...' Parca iti citesc gandurile. Spui ceva de genul ca nu ai cum sa nu fii geloasa, din moment ce el ar putea sa o placa pe ea...Sau pe ea...Grow up, kid! Asta e viata. Plus ca, daca tu nu vei face nimic, atunci sa nu speri la ceva. Stai linistita, pustoaico. Maine te vei simti altfel. Maine va fi altfel. Si nu doar ca va fi 15 februarie.
Stiu cum te simti. Cand ai vrea sa speri, dar ti-e frica. Ti-e frica sa nu fie doar niste iluzii. Ai vrea sa crezi ca nu ti s-a parut ca l-ai surprins uitandu-se la tine. Dar, again, ti-e frica sa nu fie doar impresii. Am vazut cum te uitai la el. Fix in ochii lui. Nu iti mai era frica. Dar totusi incercai sa eviti. Esti speriata. Stiu. Si ce fericita erai cand in sfarsit ai putut sa ii vezi parul desfacut. Chit ca a fost pentru 2 secunde. A fost de ajuns sa te indragostesti si mai tare.
Ok, kid. Te-am lasat. Ai grija ce mai faci.

SI totusi de ce atat tam-tam?

'Oh my God, nu imi vine sa cred!! Mai sunt doua zile pana la Valentine's Day si eu nu i-am cumparat nimic lu' gagica-miu! Ma gandesc sa ii cumpar o inimioala dlaguta. Si sa scrie asa, cu ruoz >> Te iubesc, baby meu!<<. Da da! Si vreau sa imi cumpere o bratarica de aur... Sau un ursulet uriaaas de plus ruoz, pe care evident o sa il plimb dupa mine si in pauza, si la bufet, si la baie, evident! Sa vada fraierele ce bomboana de gagiu am eu!'
Oh come on!! De ce ne stresam atat pentru ca vine asa numita ' Ziua Indragostitilor'?
Sincer... V Day e una din prostiile pe care ni le-au bagat in cap americanii. I mean, avem si noi sarbatoare noastra pentru indragostiti. Nu ca eu o celebrez, dar... Unde se duc traditiile noastre? Au mai ramas acolo, departe, in satele uitate de lume, la care in curand vor ajunge televiziunea si internetul si uite-asa, toate traditiile se vor duce pe apa sambetei.
Nu stiu de ce, dar anul asta sunt total impotriva acestei 'sarbatori'. Poate ca m-am maturizat si am realizat ca este o tampenie. Poate ca sunt doar frustrata si ma simt abandonata. Nu stiu.
Cert este ca Valentine's Day aduce, an de an, numai chestii kitschoase prin Romanica. ok. Poate as fi de acord sa ii daruiesti 'gagicii' tale un lucru adevarat folositor...Gen o carte(asta daca stie sa citeasca). Ce o sa faca ea cu atatia ursuleti de plus si inimioare roz si lenjerie intima roz? Pentru ca, sa fim seriosi, la un moment dat o sa ii dai papucii.
Asa ca, anul acesta nu o sa va urez 'La multi ani!' de Ziua indragostitilor...Ma rog, sau ce se ureaza. Si sper...Sper sa nu ma simt frustrata ca nu va fi nimeni alaturi de mine. Inca este o apriga batalie in sufletul meu.

''Sa ma uit si eu pe revista...

...sa vad ce cadou ii iau lu' gagica-mea.''


...



huh?

Oh, how we regret those things we do...

In fiecare zi facem cate o alegere. De multe ori, alegerile noastre sunt gresite si ajungem sa regretam faptul ca ne-am trezit in ziua aceea sa facem asa ceva. Ma intrebam... Oare cum ar fi daca am putea da timpul inapoi? Nu ma intreba cum... Nu as sti sa iti raspund. Dar oare cum ar fi sa putem corecta toate tampeniile pe care le-am facut in trecut?
Intrebare: cum ar fi viata noastra astazi, daca ieri ar fi fost o zi perfecta? O zi in care am traversa numai pe verde, i-am da maruntisul pe care il avem unei babute care ingheata de frig la Angst, am ajuta un copil care a cazut de pe bicicleta sa se ridice sau nu am mai tipa la mama care se roaga de noi de o saptamana sa ne facem patul...
Nu voi astepta o zi ca asta. Dar voi face tot posibilul sa traiesc o zi ca asta. Daca nu, voi astepta sa fie construita masina timpului.